La ce te gândești?

Când să plec de la serviciu, văd că mi-am uitat portofelul acasă. „Oh, God, iar?”, zic. În el, buletinul și permisul de conducere. Trebuie să mă întorc cu autobuzul. Încerc să împrumut niște bani de bilet, dar n-are nimeni. Afară e cald, autobuzele vin greu, sunt mizerabile, sunt obosit și mi-e și-oleacă lene, drept să spun. Mai văd că certificatul de înmatriculare, certificatul de garanție, RCA-ul, mă rog, o groază de acte ale mașinii sunt totuși la mine, pe numele meu. „Slavă Domnului!”, zic. „Amenda pentru lipsa permisului e mai mică decât lipsa actelor mașinii. Plus că poate dau peste un polițai înțelegător. Hai să risc zece kilometri fără permis și buletin”, mă gândesc. „Dar cum demonstrez că eu sunt eu?”, mă întreb.

Mă uit prin birou și găsesc așa: romanul meu Amorțire în limba chineză, bașca un trofeu Gopo pe care nu l-am uitat azi acasă (fix ce aveam nevoie!), ca să-și facă selfie cu el copiii unui prieten. „Hai că e bine. Mă identific eu cu astea, poate chiar punctez cumva și la impresia artistică pentru polițai, poate chiar scap fără amendă”, zic, le îndes în rucsac și o tai cu mașina. „Condu prudent, nu atrage în niciun fel atenția și totul o să fie bine”, îmi spun. După vreun kilometru îmi vine în cap ideea că o fi poza mea pe coperta cărții în chineză, dar numele meu apare în clar de genul 弗洛林拉杂. Cum îl asociez cu poza și cu actele mașinii în fața polițaiului?

Mă sună un prieten pe telefon, îi răspund repede, în șoaptă: „Nu am buletinul la mine și nu vreau să vorbesc la telefon, că atrag atenția”. Și închid scurt. Îmi dau seama că nici trofeul Gopo nu-mi prea poate fi de ajutor, deoarece pe el nu mi-e scris numele. Ca să nu mai zic că un polițai mai bănuitor ar putea crede nu doar că n-am buletin și permis, că-s doar un infractor rutier, ci și că am furat naibii statueta. „Dar poate, totuși, mă întâlnesc cu unul ca Marian Godină”, mă încurajez. Și râdem — vai, ce mai râdem împreună, ne lovim amical cu pumnul în umăr și ne ținem cu mâna liberă de burtă, amuzați de o așa situație comică —, îmi imaginez. „Dar care sunt totuși șansele să mă oprească în traficul ieșean, joi la ora 4.13, taman Marian Godină?”, mă tulbură o întrebare. În fața mea, la zece metri, doi tâmpiți aproape intră în coliziune, iar pe mine mă apucă de-a dreptul frica. „Clar, n-am cum dovedi că eu sunt eu, fără buletin și permis de conducere”, mă gândesc.

Apoi, tot zicând astfel, am ajuns acasă, am parcat, am descuiat ușa, am deschis frigiderul, m-am așezat pe scări, am desfăcut rucsacul, am scos laptopul, am deschis Facebook-ul, o bere, am aprins o țigară, m-am uitat la profil, am văzut întrebarea asta cretină „La ce te gândești?” clipocind într-o căsuță albă și am răspuns.

PS: Merită scos în față comentariul făcut de Marian Godină pe Facebook, la textul meu: „Lipsă acte – 6-8 puncte amendă. Vorbit la telefon- 2-3 puncte amendă + 2 puncte penalizare :))”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s