Cu tata

Eu și tata, la coadă la icoana făcătoare de minuni de la Hadâmbu. Sincer, n-aș fi stat, dar tata tare mai era impresionat de cum arată pe-acolo (în vizită pentru prima data): „N-aș fi crezut așa ceva! E ca la Văratec!”. În biserica mică, el tot vorbea cu voce ridicată: „Cred c-am să dau niște bani la popă!”. Tata nu știe să vorbească în șoaptă. Îi zic: „Tata, mai auzi pe cineva să vorbească în biserică?! Nu. Bine, atunci stai tăcut la coadă, că ne facem de râs pe-aici!”. Tace cumva rușinat, se vede clar că ar mai spune ceva, dar îi retez vorbele printr-o mișcare scurtă din deget. Și dă Dumnezeu și ajungem și noi la icoană. Eu, cu ochii pe tata, să nu facă vreo nefăcută. Se apleacă, își face cruce, pupă icoana. În semn de solidaritate cu el, îmi fac cruce și – cel puțin așa intenționez – vreau să ating simbolic icoana cu fruntea. Prilej cu care frig un cap serios în sticla de protecție bine curățată, pe care nu am băgat-o în seamă. S-a zguduit icoana din toate încheieturile. Cred că a și plâns după ce-am ieșit din biserică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s