Vecini

Am intrat în contact direct cu primul vecin de pe uliță (mai există unul care stă pe terasă – la etaj, cu un pet de bere, un pachet de țigări lângă – și mă urmărește fix, și ore întregi, cum muncesc prin curte, dar ăla nu se pune). A bătut în poartă, am ieșit, mă aștepta cu mâna întinsă peste gard:
– Vecine, am o rugăminte la dumneata, nu te supăra, te rog, să nu te superi.
M-am gândit că poate vrea o lingură de sare, o cutie cu chibrituri, o cană de ulei.
– Hai să ne respectăm, a continuat el, cerându-și încă o dată scuze pentru îndrăzneală. Am remarcat în treacăt că era o țâră băut, dar, altfel, exagerat de politicos, timid. Probabil băuse pentru curajul de a veni la mine.
– Hai să ne respectăm, sunt de acord și eu. Dar cum?
– Vă rog eu să nu mai mergeți așa repede pe uliță, că am câine, pisică și copil. Dar, vă rog, nu vă supărați.
– Nu vă supărați, îi zic și eu, dar eu nu merg repede pe uliță. Nici n-am cum, chiar să vreau. E scurtă, îngustă și plină de gropi. Și-s foarte atent la mâțe, câini și copii.
– Știu, dar hai să ne respectăm totuși.
I-am promis că ne respectăm. Am trecut pe vârfurile cauciucurilor prin dreptul porții lui. Totuși, dimineață am remarcat că a plantat doi bușteni de-a latul drumului, un fel de cocoașe pentru reducerea vitezei improvizate. Mă aștept în curând să pună și semafor.

Un gând despre „Vecini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s