Un an la fel de bun

La începutul lui 2015 – ca la începutul oricărui dintre ultimii cel puțin zece – mi-am dorit un an la fel de bun precum cel care a trecut. Mă enervează sincer să vrei întruna mai mult. Dacă ai scăpat cu viață, dacă nu ți-a murit nimeni, dacă ești cât de cât sănătos înseamnă că tocmai ai avut un an bun. Apoi lucrurile au luat-o cumva, ușor ușor, razna:

Am stat treaz câte două ore în pat dimineața, fără să am curajul să mă ridic. Am rămas în camera mea și am privit tavanul. Am mers la serviciu. Am lucrat la cartea mea Întâmplări și personaje. Am început să mă plimb din ce în ce mai mult cu bicicleta. Am descoperit o aplicație pe telefon care să-mi arate pe unde am mers și ce am făcut. Am fost cu Aferim la Berlin. M-am dat cu limuzina și am călcat pe covorul roșu. Am lucrat iar la Întâmplări și personaje, iar am mers cu bicicleta și iar am făcut multe multe poze. Am început să mă pregătesc de FILIT. Am fost în doar trei zile la premiere Aferim în București, Cluj, Târgu Mureș, Sibiu, Iași, Bacău. Mulți, foarte mulți kilometri cu mașina.

De ziua mea am stat singur în cameră la mine și iar am privit tavanul. Iar am condus, am pedalat, am mers, am muncit la serviciu, am predat Întâmplări și personaje la editură. Am urcat pe Ceahlău. Am postat 27 de poze noi pe Facebook. M-am dus la Ralu și i-am spus că vreau o pauză, că o să plec de acasă. Într-o tură cu bicicleta, am remarcat cât de pustiu e orașul în ajunul Paștelui. Am găsit pe net coperta romanului meu Amorțire, tradus în chineză. Am văzut un tir în flăcări, în timp ce coboram Buciumul cu bicicleta. Mi-am făcut un autoportret noaptea, la marginea satului copilăriei mele, în tricou cu minioni. Am mers 20 de ore cu trenul la TIFF, Iași-Cluj, tur-retur. I-am cumpărat lu’ tata un ferăstrău de ziua lui. Am lansat Întâmplări și personaje. Am suspendat FILIT. Am fost cu mama la spital. Am văzut lacul cu nuferi al lui Eminescu de la Ipotești. Am așteptat-o pe sor-mea Otilia să se întoarcă în concediu de la Londra. Am plecat de la acasa mea din ultimii 8 ani – cu mașina, chitara, plus niște haine – și m-am mutat în apartamentul gol al Otiliei și a lu’ Iulian.

Am reușit să vizitez curtea grădiniței mele, în care nu mai fusesem de 30 de ani. Am fost la un festival de film din Viena,  am împrumutat o bicicletă cu care m-am plimbat ore întregi prin oraș. Am făcut o excursie la munte cu mama, o mătușă și o verișoară. Am deprins gustul cidrului. Am postat enșpe noi fotografii pe Facebook. Am început să lucrez pentru un FILIT 2015 mai restrâns, ediția t(r)ei. M-am înțeles cu Ralu să divorțăm. Am fost la un notar. Am muncit iar de mi-au sărit capacele la FILIT 2015. Mi-am permis doar 4 zile de concediu. Am urcat după ani Făgărașul, la peste 2500 de metri, și mi-am dat seama cât de mult contează mersul pe bicicletă, chit că mai și fumez. Am primit decizia de divorț. Am început să caut un apartament de vânzare. Am trecut cu bine de FILIT. Am învățat ce înseamnă un credit la bancă. Am văzut zeci de apartamente de vânzare, în toate stadiile de construcție. I-am blestemat din suflet pe agenții imobiliari din Iași. Am scris un articol bășcălios despre ei și am primit o reducere de 2000 de euro pentru o casă. Am fost la un festival de film la Namur și-am prezentat Aferim.

Am deschis dosarul de credit pentru casă. Am fost la târgul de  carte de la Frankfurt cu Întâmplări și personaje și am așteptat ore întregi pe aeroport, între București și Iași. Am fost la Chișinău cu Aferim și am stat trei ore în granița dintre Basarabia și România. Am făcut o mie de planuri pentru noua casă. Am constatat că o să fiu nevoit să trăiesc cu o cârtiță în curte. Am văzut pe TV ARTE un documentar realizat de Alexandru Solomon, cu Gabriela Adameșteanu, Mircea Cărtărescu, Norman Manea și cu mine. Am făcut multe, multe acte, am plătit avans și am început să aștept aprobarea dosarului de credit. Am fost la Seattle cu Aferim și Amorțire, am mers cu avionul 11 ore de pe un continent pe altul, prins între două femei nebune. La întoarcere am făcut 24 de ore pe drumuri, cu tot cu așteptări pe aeroport, via Paris, București. Am primit aprobarea de credit. M-am dus la decernarea premiilor Academiei Europene de Film, în Berlin, unde am fost nominalizat pentru cel mai bun scenariu al anului. I-am întâmpinat pe Otilia și Iulian la aeroportul din Iași, pentru că s-au întors definitiv acasă.

M-am mutat. Aproape am prins cârtița. Mi-am cheltuit banii de pe card până n-a mai rămas decât o banda magnetică goală, pe linguri, furculițe și farfurii, pe polonic și spatulă, pe coș de gunoi și pantofar, pe mobilă de bucătărie și biblioteci, pe paturi, pe comode și canapele, pe preșuri și perdele, pe absolut tot ce ai nevoie într-o casă complet goală. Am montat și aranjat cu mânuța mea aproape totul. Am reparat caloriferele, ușile și centrala termică. Mi-am făcut abonament la internet. Am încercat cu mama toate instalațiile de pom dintr-un Carrefour. Mi-am petrecut Crăciunul cu ai mei, acasă la mine. Am plantat în curte niște brăduți.

Și m-am simțit, nu știu cum, fericit. Mi-e și teamă să-mi doresc în 2016 un an la fel de (ne)bun ca 2015.

Din Suplimentul de cultură

Un gând despre „Un an la fel de bun

  1. Pingback: Prin blogosfera literară (11 – 17 ianuarie 2016) | Recenzii filme si carti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s