Mămicile

M-a prins vremea – nu mă întrebaţi exact de ce – pe-un hol înghesuit, în care se intra direct din lift, în faţa unui cabinet de ginecologie. Oricum eram cu capsa pusă de-acasă, pentru că mă trezisem sîmbătă dimineaţa la ora şapte ca să stau la uşa unui geniu în ginecologie, un fel de Einstein al vaginelor din oraşul nostru. Încercam să-i spun lu’ Ralu că, în mod normal, pe banii mei privaţi, nu m-aş trezi la o aşa zi şi oră nici dacă m-ar examina pentru a deveni ajutor de astronaut la NASA. Şi dacă ar fi trebuit să-mi scot de urgenţă un extraterestru reptilian care mă gîdilă pe sub furca pieptului, mi-aş programa operaţia mai pe la prînz, nu sîmbătă, la şapte dimineaţa.

Cu Ralu n-aveam ce vorbi, că mi-a arătat cu degetul să fim discreţi, să vorbim în şoaptă sau mai bine deloc, să nu ne facem de rîs pe-acolo. Ce Dumnezeu să fac? Holul, cum spuneam, era înghesuit rău, la etajul patru. Nu era nici măcar un geam pe care să mă uit afară. Doar lumina chioară a unui neon care pîlpîia zgomotos. Şi, se vedea treaba, Einstein nu se trezise încă, deşi el stabilise programările atît de devreme.

N-aveam unde să fug, unde să mă feresc de conversaţii nedorite decît dacă mă ascundeam la baie. Iar trei mămici în aşteptare vorbeau în gura mare, ca şi cum ar fi fost singure la ele în sufragerie, ca şi cum eu n-aş fi existat.

Una s-a bătut cu mîna pe burtă:
– Ne pregătim pentru prima şedinţă foto. Vinerea viitoare. Aveţi vreo idee mai specială de recuzită?
– Noi ne-am fotografiat cu o lalea albă pe burtică. Lu’ bebelina mea o să-i placă florile. Am simţit-o cum dă cu piciorul în lalea.
– Eu m-am gîndit mult ce să ne punem pe burtică la şedinţa foto. Botoşei, o batistuţă de mătase, o pămblicuţă? Pînă la urmă, la sugestia fotografului, am mers pe balonaşe…
– Balonaşe?!
– Balonaşe de săpun… A ieşit o superbie de poză.
– Eu cred că o să folosesc o carioca şi o să scriu diverse mesaje pe burtică, gen „Babyloading…” sau „I’m a kickin’ boy”. Am văzut aşa ceva pe net.
A început să mă doară burtica. Şi căpuşorul. M-am dus la baie şi m-am uitat îndelung în oglindă. Vinişoare roşii îmi năpădiseră albul ochilor.

Cînd m-am întors, mai apăruse o viitoare mămică şi un tătic. Tăticul a aşezat-o pe mămică şi a tăiat-o scurt la lift:
– Iubiţel, dai un beep cînd se termină! Eu mă duc să mă plimb pe-afară.
Omul avea probabil experienţă, ştia săracu’ ce urmează.
– Eşti la prima naştere?
– La prima.
– Şi ce ai?
– Un cîrcel la muşchiul stîng de lîngă coloană, în dreptul taliei. Mă ţine şi mă doare surd şi cînd stau în pat… Şi vomit mult, în culori dubioase…
– Eu mă refeream la ce copilaş o să ai: bebelină sau bebelică?!
– Nu ştiu…

Continuarea, aici: http://suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Rubrici/9230

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s