Însemnările unui englez despre român

Scriu aceste rînduri acum, cînd nu ştiu cît vom mai avea de trăit. Poate vom supravieţui – şi o vom face, căci neamul nostru a trecut prin multe încercări –, dar nicidecum în ţara noastră nu va mai fi viaţa cunoscută. Aşa cum s-a profeţit în scripturile presei tabloide, pe 1 ianuarie 2014 ne-au invadat românii. Mai precis şi deocamdată unul singur, cu numele lui bizar, Victor Spirescu.

Eu am mai văzut şi-am mai auzit de români, dar aceia păreau cît de cît domesticiţi, de departe, chiar îi puteai confunda cu nişte oameni. În schimb, ăsta purta fes bej cu dunguliţe cenuşii suspecte, tras peste ochii bulbucaţi, avea barbă ţepoasă şi, în general, un aer agresiv. Afişa el un zîmbet prietenos, aproape uman, dar trebuia să fii naiv să nu-ţi dai seama că abia acum – după prostia politică de-a acorda oricărei creaturi a EU drept de muncă în UK – am intrat în contact cu adevăratul român, proaspăt ieşit din gaura lui neagră a estului Europei.

Geaca, puloverul, pantalonii şi geanta lui de voiaj din mînă păreau obişnuite, dar imediat puteai să-ţi dai seama că ceva e în neregulă cu el, dacă erai atent la sticla de plastic pe care o ţinea sub braţ. Acolo, în loc de apă plată, pot să jur că era sînge transparent – numai românul ştie cum reuşeşte să-l obţină! –, fără de care niciunul din seminţia lui Dracula nu supravieţuieşte mai mult de-o zi.

Mare noroc am avut că vreo cîţiva dintre politicienii noştri şi toată presa din Insulă au fost pregătiţi, prevăzători şi l-au aşteptat la aeroport, ca să-l putem ţine sub observaţie. Sincer să fiu, cînd au pus zecile de reflectoare şi de bliţuri pe el, am crezut că se va demasca. Se va speria, va intra în panică, îşi va smulge pielea falsă de pe el, îşi va arăta adevăratul chip, va rage şi se va arunca asupra bieţilor cetăţeni britanici de la aeroport.

Dar nu, românul s-a dovedit mult mai periculos, mult mai viclean, mai adaptabil la lumina noastră puternică. Spre surprinderea mea, nu doar că era în stare să vorbească, dar ne ştia binişor şi limba. Dovadă clară că invazia era pregătită din timp, că n-a fost lăsată la voia întîmplării. De unde tragem următoarea concluzie, la care trebuie să fim foarte atenţi de-acum înainte: atunci cînd e pus pe rele, cînd e chitit să ne vîneze, românul îşi poate controla instinctele primare, e capabil de raţiune, are abilitatea de a-şi plănui cu minuţiozitate atacurile.

„Nu am venit să vă fur ţara. Am venit să muncesc” – pe dracu! Să i-o spună lu’ ăla care a jucat pe vremuri la Chelsea şi pe care l-au dat afară din cauza drogurilor. Eu nu m-am lăsat păcălit de niciunul dintre multele interviuri pe care le-a dat prin ziare şi la televizor. Românul e o bestie. The Sun zice că ar avea o femelă personală în ţinutul lui întunecat din Transilvania. Şi ea ar fi în stare să vorbească – dar pe limba ei – şi s-a plîns că românul o cam bătea. Pot bănui ce blestemăţii mai comitea acesta pe acolo, unde e foarte posibil să fie practicat şi canibalismul.
Bine că l-au dat afară după cîteva zile de la serviciul pe care-l furase englezilor, luînd pînea de la gura unui nefericit şi prea dornic cetăţean britanic să spele maşini. Bine că-l ţine presa dintr-un interviu într-altul. Altfel, cine ştie ce-ar face.

Şi, în orice caz, dacă se va dovedi într-un final că românul nu bea sînge de englez, cu siguranţă îşi va înfige colţii în asigurările noastre sociale. Bloody Romanian!

Doamne apără-ne şi fereşte. Şi pe noi, şi pe Regină!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s