Vedetism

Vreau să cumpăr biscuiţi de la magazinul din colţ. Biscuiţi sînt de toate culorile şi formele. Casc gura la ei, nu ştiu de care să aleg. Intră un domn vioi şi, cînd mă vede, mă salută cu gesturi chinezeşti şi vorbe de-ale noastre: „Să trăiţi!”. Habar n-am cine-i. Nici nu mă lasă să-i răspund bine şi-i spune vînzătoarei, complice: „Nici nu ştii ce om mare ai onoarea să serveşti”. Doamna vînzătoare strînge din umeri. Eu mă ruşinez: „Lăsaţi, zic, că mă ştiu cu doamna de opt ani, de cînd m-am mutat în cartier”. „Serios?! Păi, şi?! Aţi scris ceva despre dînsa?”. N-am vrut să complic situaţia şi să-i spun c-am făcut-o personaj în Amorţire pe vînzătoarea din cealaltă tură, pe Siiigur-că-da (cum o poreclesc eu şi Ralu, din cauza ticului verbal pe care îl are). „Sau măcar să montaţi o piesă de teatru cu ea!”, îmi face domnul vioi cu ochiul. Apoi îmi trage o palmă amicală pe umăr şi iese: „La revedere. Mă bucur că v-am văzut, domnule Teodorovici!”.

Un gând despre „Vedetism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s