Cine instigă la violenţă

Toată lumea se miră de unde au ieşit ăştia care dau cu pietre şi caută să se desolidarizeze de ei. Dacă n-am fi ipocriţi, lăsîndu-i deoparte pe cei care s-au manifestat ieri în centrul Bucureştiului, am recunoaşte că fiecare dintre noi ştie cîţiva semeni capabili de aşa ceva imediat ce găsesc vreo ocazie.  Trăiesc printre noi, sînt vecinii noştri, copiii unor părinţi abrutizaţi, ai unui sistem de educaţie bezmetic, fiii mass media care-şi scot profitul din cultivarea instinctelor primare, ai politicienilor cărora li se rupe de orice altceva decît interesul propriu.  Sînt primii pe care îi buimăceşte criza unei societăţi. Pe scurt, dacă nu sîntem ipocriţi, am recunoaşte că sînt ai noştri, ai tuturor românilor, că-i ignorăm şi contribuim prin asta la apariţia lor pînă în momentul  în care ies din „subterană” şi acţionează.

Pe de altă parte, de cînd şi-a eliberat membrele din faţă utilizate la mers, omul a prins instictiv să le folosească şi la aruncatul cu pietre. În principiu, ca să se apere sau ca să vîneze. Mai tîrziu, omul modern a mai adăugat o motivaţie la aruncat:  din frustrare. Iar  instinctul aruncării cu pietre – oricare i-ar fi motivaţia, deşi estompat de cultură şi civilizaţie – a rămas în fiecare dintre noi. Duminică s-a manifestat doar „subterana”, au dat cu pietre cei cu o frustrare neprecizată, pe care nu şi-o înţeleg.  Atît i-a dus pe ei capul: duşmanul lor natural pentru care nu le merge bine în viaţă e jandarmul. Fac apel din nou la lipsa ipocriziei: dacă nu ar fi dat ăştia foc la cîteva tomberoane şi nu ar fi spart nişte capete, pariu că urmarea protestelor paşnice ar fi fost doar apariţia lacheilor lui Băsescu, care ne-ar fi pus să stăm liniştiţi la locurile noastre, că nu s-a întîmplat absolut nimic? Credeţi că liderii noştri (nu doar cei de acum, ci din toate timpurilor) înţeleg de vorbă bună, că se tem de oameni paşnici?

Să nu uite aceşti lideri că vine o vreme cînd oricare dintre noi poate fi dus pînă în colţul în care pune automat mîna pe piatră, cînd şi cititorului de Heidegger îi vine să arunce cu cărămizi. Însă cu cît IQ-ul  celui încolţit e mai mare, cu atît ţinta va fi mai precisă şi mai bine aleasă.  Cu cît vor fi mai primitivi cei care ne conduc – prin modul în care fură, mint, ne dispreţuiesc  făţiş -,  cu atît vor declanşa mai multe reacţii primitive. Dacă vor continua să ne ia de proşti, dacă ne vor mai minţi cu nesimţire pe noi, ăştia care îi abordăm paşnic, să nu conteze că li se va răspunde mereu cu sloganuri subtile înscrise pe pancarte.

Eu unul sînt şi voi rămîne paşnic pînă cînd mă voi sătura:
–  să se răstească la mine preşedintele ţării şi să-mi  arunce vorbe mai contondente decît pietrele, prin sticla televizorului;
– să mi se spună că „românii e leneşi”,  într-o ţară în care există milioane de oameni disperaţi după un loc de muncă (am văzut pe net o ofertă banală la care aplicaseră peste 16.000 de oameni!), iar alte milioane au fost nevoite să plece  din ţară şi să muncească şi 12 ore pe zi, aşa leneşi cum sînt;
– să mi se spună că trăiesc într-o ţară de asistaţi sociali, de către cei care s-au îmbogăţit lucrînd toată viaţa ca bugetari şi jefuind statul  în particular;
– să mi se plîngă conducătorii sistemului că acesta e corupt;
– să primesc lecţii de profesionalism de la curve blonde;
– să-mi vorbească de nepotism cei care şi-au plasat neamurile în Parlament ori în toate funcţiile bugetare posibile;
– să ascult roboţei confesîndu-se despre cum au ei suflet şi ne înţeleg;
– să mi se spună că realitatea românească din ce în ce mai cenuşie nu-i decît o aparenţă manipulată de televiziunile comandate de moguli;
– să mi se spună că răul pe care îl fac ţării liderii actuali e cel mai mare bine posibil.

Departe de mine gîndul de a instiga la violenţă, dar vreau să se ştie:  în ultimii ani, nu există o zi în care să nu fiu instigat la violenţă de către cei care conduc ţara.

10 gânduri despre „Cine instigă la violenţă

  1. Pingback: A patra zi la București | Teologie pentru azi

  2. Ca întotdeauna, impecabil!
    Premiu de consolare: tot ce remarca Florin, tot ce s-a întâmplat zilele acestea, „violentii”, coruptia, etc….nu sunt patrimoniu românesc.As putea scrie pagini întregi despre „tehnica” protestului si cun se previne, dar banuiesc ca multi stiu deja la ce ma refer.

  3. Pingback: Discernământ și pragmatism « Diplomație și Cultură- Dragoș Preutescu

  4. Pingback: Revolutia 2.0 | Dorinescu

  5. Pingback: post

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s