La Bîrlad, în gară

Sînt în tren, în drum spre Bucureşti. La Bîrlad, acum cîteva minute, am ieşit în gura vagonului să fumez o ţigară adevărată (am şi una electronică, pe care o tot folosesc cu succes în ultima vreme, dar în tren am, aşa, o reţinere; nu prea aş vrea ca, la o adică, să dau explicaţii despre cum e treaba cu fumatul electronic, că ăsta-i abur, nu fum, că aburul nu-i toxic şi nu se prinde de haine, că etc.).

E mult spus o ţigară. La cît stă Intercity-ul prin gări, nu apuci decît să tragi repede trei-patru fumuri, mai cu ochii-n patru  şi mai stînjenitor decît era pe vremuri în buda liceului.

Afară era un soi de zloată, o ceaţă amestecată cu ploaie sau zăpadă şi noapte.
Naşul fuma şi el. În plus, vorbea cu o femeie de vreo patruzeci de ani, îmbrăcată curăţel, dar sărăcăcios, cu o sacoşă de plastic în mînă. Lîngă ea, două fetiţe chircite de frig, cu glugă pe cap, cu mîinile îndesate pînă la coate în buzunare, cu privirea aţintită la naş.
– Hai domnu’ că-s cu fetiţele şi nu mai pot aştepta atîta pînă la următoru’.

Naşul a întors capul stînga-dreapta şi m-a zărit cu coada ochiului.
— Optzeci şi doi de lei… Atîta costă! i-a zis femeii.
— Hai domnu’, că n-am atîţia bani.
— Nu se poate, doamnă.
— Vă rog, uitaţi la fetiţe.
— Nu pot.

Fetiţele păreau resemnate.  Resemnat a părut şi naşul. Şi-a aruncat ţigara, a fluierat scurt şi s-a urcat din mers în tren.

Totul a durat atît de repede încît n-am putut reacţiona. Regret sincer fumurile alea trase pe fugă. Sînt convins că naşul a refuzat-o pe  femeie pentru că eram eu de faţă, pentru că le-am întrerupt o eventuală negociere (altfel, de fiecare dată cînd merg pe tren am surprins controlori luînd pe muţeşte, chiar şi la Clasa I, şi cîte cinci persoane pentru douăzeci de lei) .

E o constatare cam stupidă, dar mi se pare straniu cum o banală ţigară a putut schimba cursul firesc al zilei pentru cel puţin trei persoane.

Şi, fără legătură, îmi ridic ochii şi văd un bătrîn îmbrăcat la patru ace, plimbîndu-se plictisit pe culoarul vagonului aproape gol şi făcînd curăţenie: a cules o hîrtie de pe jos, a luat pungă de gunoi de pe un scaun, a găsit un şurub pe o măsuţă şi îl examinează.

2 gânduri despre „La Bîrlad, în gară

  1. vezi partea luminoasa, l-ai impiedicat pe australopitec sa ia o spaga. femeia ar fi putut ajunge prea devreme sau prea tarziu la destinatie, desi isi imagina ca ajunge la timp. lucrurile au adeseori o noima nevazuta… nu se cheama destin, ci imprevizibilitate.
    batranul acela la patru ace, l-am intalnit si eu de cateva ori, imi oferise locul in autobuz desi purta cu el aproape jumatate de secol in plus sau imi tinea, galant, usa sa ies din magazin. ce bine ca e.

  2. Este si asta un punct de vedere, dar pentru auto consolare, gandeste-te la acel nas – ca un om fara mila, o persoana rea, si chiar daca nu erai de fata tot nu i-ar fi luat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s