Îngheţată de un leu

Într-un magazinaş din Iaşi, dimineaţa, pe un frig de stai cinci minute să-ţi cureţi parbrizul şi luneta, o bătrînă de la ţară, din alea pe cale de dispariţie, cu bertuţă şi coş de papură în mînă, plăteşte ce-o fi cumpărat (Dumnezeu ştie!), face un pas către ieşire, către mine, se întoarce din drum şi întreabă într-o doară: „Da’ îngheţată aveţi?!”… „Avem”, zice vînzătoarea. „Atunci, dă-mi şi mie una, da’ să fie din aia la un leu!”.

Un gând despre „Îngheţată de un leu

  1. Uite ca nu-mi amintesc daca „aia la un leu” era vafa sau cea tip pachet de unt. Inclin sa cred ca prima.
    Nu stiu ce are inghetata de cade cu tronc la bunici. Strabunica mea, cu putin inainte de moarte, poftea la inghetata. Bunica mea, ea insasi plecata de pe asta lume, avea citeodata pofte ca asta – am condus-o odata la tren si pina sa plece a vrut sa-si cumpere o inghetata. De parca, scapata de sub ochii nostri, putea sa-si faca un moft.
    Iti multumesc frumos pentru descriere, mi-e dor de bunicile acestea cu bertuta.
    Paula.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s