Scurt tratat despre drumuri

Ar cam fi de creionat un portret al românului în funcţie de cum îşi taie el drumurile prin peisaj. Unele, cu noimă, legînd comunităţi, altele, cumva absurde, se înfundă fără nici o explicaţie după ce ţi-au promis că te duc într-un loc important. Toate însă sînt strîmbe, chiar şi pe cîmp liber. Dacă drumul întîlneşte un boschet, românul nu-l taie, îl ocoleşte. Dacă dă peste o groapă, românul nu o astupă sau nu face punte peste ea, ci, la fel, o ocoleşte.  Bref, nu ne stă în caracter să înfruntăm obstacolele, ci să le ocolim cu graţie.

De unde rezultă că la noi drumurile nu sînt făcute de om, ci, lăsate să preia iniţiativa, se fac de la sine. De-asta cred că nici nu le putem cere prea multe. Fac şi ele ce şi cît pot 🙂

2 gânduri despre „Scurt tratat despre drumuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s