Nea Mihai şi lacul său

Postez mai jos cinci poze dintr-un loc despre care aş putea scrie un roman. Am scris pînă acum doar o povestire, Nea Mihai şi tovarăşul Dumnezeu, în Lampa cu căciulă, şi nu cred c-o să mai revin. E mai bine aşa. Doar cîteva precizări: sînt imagini actuale (chiar de astăzi) ale lacului copilariei mele, controlat de Dumnezeul lui, Nea Mihai, paznicul crescătoriei de peşte.   Omul m-a alergat cu motocicleta de zeci de ori pe malurile lacului. De cîteva ori, cînd n-avea chef de alergat braconierii ca mine, l-am auzit, din celălalt capăt, cîntînd la trompetă, răsunînd pe deasupra apelor,  în faţa coşmeliei din poză.  Locul ăsta îmi revine în visuri de-o viaţă şi-o să mi-l amintesc cred, haotic, şi-n caz de Alzheimer. Nea Mihai a murit demult şi iată ce-a mai rămas din lac. Undeva, în depărtare, e satul părinţilor mei:

Un gând despre „Nea Mihai şi lacul său

  1. Cum se spune omu’ sfinteste locul. Cand moare omul , moare si sufletul locului.
    PS. Am dat like pentru felul in care ai prezentat subiectul – adevaruri care dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s