Dawn Way. Teatru cu îngeri şi moldoveni

Singurul motiv pentru care m-am ofticat că-s la Viena şi nu în Iaşi a fost că pierd premiera lui Afrim: Dawn Way (Oameni slabi de înger. Ghid de folosire).  Mai văzusem în Iaşi trei piese regizate de el cu alte trupe din ţară şi eram nerăbdător să văd ce face cu actorii ieşeni (pe care, în general, îi cred buni şi foarte buni, dar de cele mai multe ori lipsiţi de un regizor care să-i pună în valoare). Abia alaltăieri am ajuns la piesă şi-am ieşit cumva – hai nu dezamăgit –, dar cu mai puţin decît mă aşteptam.

Bineînţeles că mi-a plăcut şi poate  că, dacă ar fi fost prima de Afrim pe care aş fi văzut-o, aş fi fost încîntat, dar aşa, aş plasa-o cam pe la coada listei favoritelor mele. Întîi pentru că rareori m-a făcut să uit de sală, să mă fure ca şi cum scenele s-ar desfăşura în capul meu (cum s-a întîmplat în cazul celorlalte piese).  Tensiunea se naşte greu, pentru ca mai apoi să aibă vreo cîteva căderi de parcă cineva din culise s-ar fi împiedicat de un cablu. Printre personajele vii – cele mai multe în pene, carne şi oase – se amestecă inexplicabil unele croite cam din topor.  Ironia fină, specifică lui Afrim, e aruncată în aer pe alocurea de replici umoristice gen – hai nu Vacanţa Mare – Divertis Land of Jokes.

Şi poate cel mai sîcîitor lucru e inconsecvenţa „joacei” regizorului cu publicul. E limpede că Afrim se aşteaptă la o audienţă conservatoare (există multe trimiteri/secvenţe concrete în acest sens), căreia, pe de o parte, îi dă cu tifla, pe de alta, în final, îi explică grijuliu, cuminte, didactic, ce-a avut de învăţat.

Una peste alta, Dawn Way mi s-a părut opera unui regizor meseriaş care însă nu şi-a bătut prea mult capul, lăsîndu-mi impresia că lucrează asumat, a priori, nu doar cu, ci şi pentru moldoveni.

8 gânduri despre „Dawn Way. Teatru cu îngeri şi moldoveni

  1. Dacă nu şi i-a pus Cimpoeşu, care a scris un roman cu îngeri şi modoveni, de ce i-aş stîrni eu? Plus că nu sîntem aşa săraci cu duhu’ şi mai avem şi simţul umorului… 🙂

  2. Bună seara Gică sunt. Foarte bine aţ punctat domnu Florin. Ce mai făceţ? Eu cam am multă treabă deaceia nu prea cam mai scriu peaici-şa dară să ştiţ căci vă citesc articolele şi aşi vrea să vă întreb dacă nu mai scrieţ şi alceva cărţi.

  3. Bună seara tot eu Gică sunt băeatu cu gresea. Revin aicişa căci mai uitînd-umă eu peaici-şa am dat clic la o doamnă Simona Vlad care a scris şi doamna aicişa mai sus ceva şi am dat clic la ea la doamna şi are şi doamna un blog care am citit şi m-ia plăcut foarte foarte mult o poveste cu Moise şi Dumnezeu care am copiat cu copi pest şi o pun aicişa ca să mai citească şi alţi şi crecă o să vă cam placă.

    Se spune ca Moise a intalnit un pastor. A petrecut ziua cu el si l-a ajutat sa isi mulga oile, dupa care l-a vazut turnand lapte intr-o china de lemn si lasandu-l pe o piatra. Pastorul i-a explicat ca acela era laptele lui Dumnezeu. El punea cel mai bun lapte pe care il scotea in china si il lasa pe o piatra sa il bea Dumnezeu peste noapte. Moise, mai perspicace decat pastorul in credinta lui naiva, s-a simtit indemnat sa il lamureasca ca Dumnezeu, fiind spirit, nu bea lapte. L-a sfatuit sa se piteasca dupa o piatra si sa vada ce se intampla peste noapte cu laptele. Pastorul face asta si in timpul noptii vede cum o vulpita vine si bea laptele. A doua zi Moise il gaseste demoralizat. Nu intelege de ce: „Nu esti bucuros ca ai aflat adevarul despre Dumnezeu?! Ar trebui sa fii fericit”. „Asa este, dar singurul lucru pe care il puteam face pentru a-mi exprima iubirea pentru El mi-a fost luat”. Moise intelege, se retrage in desert si se roaga. Duhul Sfant i se arata si ii spune: „Moise, ai gresit. E adevarat ca eu sunt Duh. Cu toate astea am primit cu bucurie laptele pe care mi-l dadea pastorul, ca semn al iubirii lui pentru Mine, dar pentru ca sunt Duh si nu am trebuinta de lapte il imparteam cu vulpita aceea.”

  4. Tot aşa me-am amintit şi eu o poveste care me-a spuso un băeat evreu care am lucrat cu el în Germanea la grese şi care băeatu evreul o ştia de la tatăl lui evreu care poate că o citise. Vreţ so vo spun? Deci iera un rabin adică ca un popă evreu care zicea iel la oameni căci Dumnezeu egzistă căci noaptea iel vorbeşte cu Dumnezeu. Deci oameni normal că nu credea. Ei credea că rabinu ie cam nebun sau căci poate stă noaptea şi de egzenplu bea. Căci şi preoţii lor cam bea unii cam ca la noi. Bun. Deci oameni aceia au pus pe un om dea lor săl pîndească noaptea pe rabinu acela. Deci omu la pîndit la noapte şi la văzut pe rabinu căci iese cu un săculteţ pe o uşiţă din dosu casii. Deci s-a loat după el. Rabinu mergea cam tiptil cu săculteţu în spate deci şi omu mergea cam tiptil după rabin. Ajunge rabinu la o casă unde locuia o mătuşă cu un băeţel slăbuţ Octav. Nu avea gard. Deci rabinu a scos din săculteţ nişte ciocolăţ şi o sticlă cu suc şi nişte banane şi ceva care na mai văzut omu care pîndea căci era lumină de la un stîlp de la electriciatate dară omu totuş n-a văzut. Bun. Deci a plecat rabinu mai departe şi cum mergea el tiptil aşa tot aşa mergea şi omu tiptil după rabin. Deci a ajuns rabinu la o casă care locuia o femeie care o chema numele ei Ecaterina. Băeatu evreul care mia zis povestea mia zis căci cu femeea aceia Ecaterina era un caz social căci ea avusese cinci băeţi mari care murise şi care ea visase pe toţ că o să moară. De egzenplu zicea la oameni căci la visat pe Nicu a ei care e în Turcea la treabă că moare şi după ce trecea cam o săptămînă el murea. Deci şi rabinu cu săculteţu sa oprit acoloşa şi a scos el ceva care omu na văzut căci nu mai era şi acoloşa stîlp şi a lăsat lîngă uşe. Bun. Deci rabinu mergea şi omu care pîndea mergea şi tot aşa rabinu sa m-ai oprit el la case la Gagarin care e şchiop şi la Emanuel care e un alt băeat şi mama lui e sudoriţă şi la Taecarne şi la toţ scotea el din săculteţ. Dar cînd rabinu a ajuns la pod la magazin a luato la vale peste cînp la Boţurianu pe lîngă gîrlă şi sa dus acasă la el la rabin. Deci şi omu care mergea tiptil sa dus la el la casa lui. A doa zi e foarte faină aicişa povestea. Deci a doa zi acei oameni la întrebat pe omu care pîndise cea făcut noaptea rabinu lor şi deci dacă e adevărat căci vorbeşte cu Dumnezeu sau poate căci bea cum face unii preoţi. Deci omu care pîndise a zis căci rabinu vorbeşte chiar cu Dumnezeu şi chiar căci vine Dumnezeu la el şi ei iese noaptea pe uliţi şi el a văzut cum unblă rabinu cu Dumnezeu. Deci acei oameni au crezut că Dumnezeu egzistă şi sa-u dus la biserică. Dar în acia iarnă Taecarne sa înbătat şi sa înpedicat de o şină de la tren şi a căzut acoloşa şi la tăeat trenu. Şi sa mai întînplat şi alte poveşti din cem zicea mia băeatu acela evreu care i-a zis tată lui.

  5. Ca o concluze eu aşi mai zice căci cele mai frumoase poveşti cu Dumnezeu sînt acelea care nu apare Dumnezeu.

  6. Bine-ai revenit, Gică… Tocmai anunţasem într-un interviu c-ai murit… Noi ce facem, mai ţinem blogu’ ăsta sau ce? Eu unul promit că scriu mai des…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s