Iaşi – cum să-ţi descoperi oraşul

De vreo cîteva zile – pornind de la un proiect de serviciu – am început să citesc despre Iaşul vechi (există o mulţime de cărţi faine despre, dar editate jalnic, în tiraje mici, cu tone de greşeli, la edituri no name!), oraş în care trăiesc din 1988… Am rămas mască de ce-am găsit. O să revin cu citate şi poveşti, dar acum sînt în mijlocul unei lecturi şi mi-am amintit de un clip făcut de nişte ieşeni meseriaşi (Rofilco), văzut cu ani în urmă… L-am căutat pe youtube şi l-am găsit. Revin…

7 gânduri despre „Iaşi – cum să-ţi descoperi oraşul

  1. no offense, dar cand pe toate canalele media locale+nationale se promoveaza numai anumite produse scripturale (‘jde prozatori organizati pe grupuscule si daca s-ar putea numai emanati din teascurile polirom) cred ca n-ar trebui sa ne mai mire ca lumea habar n-are de cateva date esentiale din istoria locului in care salasluiesc. la un moment dat chiar am intrebat cateva preacuvioase fetze literare locale care-i etimologia cuvantului iasi si nimeni nu mi-a dat vreun raspuns.
    ma uitam zilele trecute la libraria junimea unde snopurile de beletristica contemporana sunt scoase in fata cu orice pret, in schimb lucrari atat de interesante precum „documentele orasului iasi” editate recent zac intr-un colt amestecate cu carti de astrologie. deh, asemenea lucrari n-au promoteri… ignoranta asta se transforma de multe ori si prin aceea ca orasul asta arata ca o momaie pe care toti scuipa in scarba.

  2. Te rog daca poti sa faci public o lista cu carti despre Iasi pe care le recomanzi. Eu stiu doar de cele scrise de Ion Mitican. Multumesc frumos.

  3. Domnule Lazarescu, un comentariu aici e cea mai simpla cale de a va propune un interviu pentru ziarul la care lucrez. Imi puteti da un email?

  4. ducu> nu-s o autoritate în domeniu ca să dau eu asemenea liste de lectură… Pot spune doar cîteva titluri de care ştiu, fiind sigur că mai există şi altele… În afară de cărţile lui Mitican (faţă de care am tot respectul pentru cercetător, dar mari reţineri în privinţa scriiturii şi a structurării materialelor adunate de el) ştiu de N.A Bogdan – „Orașul Iași – Monografie istorică și socială ilustrată”, Dan Bădărău şi Ioan Caproşu – „Iaşii vechilor zidiri pînă la 1821″, Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon – ” Istoria oraşului Iaşi” (vol. I), Alexandru Andronic – „Iaşii pînă la mijlocul secolului al XVI-lea”, Ioan Caproşu (coord.) – „Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi”, Gheorghe Iacob (coord.) – „Iaşi, memoria unei capitale”, Ion Tofan – „Iaşi – ghid turistic” (titlul sună superficial, dar cartea nu-i deloc aşa)

    c.p.: am mailul la pagina despre, pe blog…

  5. @Alin Crisan

    1. Fara suparare, daca-mi permiteti, dar cind apar unii comentatori care-si asuma o pozitie superioara de „analisti” perfect echilibrati, care sint in stare sa emita judecati precum „pe toate canalele media locale+nationale se promoveaza numai anumite produse scripturale (‘jde prozatori organizati pe grupuscule si daca s-ar putea numai emanati din teascurile polirom)”, fara a-si pune simplu intrebarea (pornid de la prezumtia ca afirmatia ar fi adevarata): de ce se intimpla asta?, simt nevoia sa intervin. Si sa spun mai intii ca e o exagerare tipica exagerarilor de acest fel, foarte prezente, de altfel, pe net. In al doilea rind, sa observ ca „teascurile” Polirom sint cu adevarat obiective, de vreme ce scot autori din toate zonele tarii si nu numai, de toate virstele, indiferent de „orientari” sau „grupuscule”, numai pe baza evaluarii cartilor.
    2. O plimbare atenta printre rafturile librariilor v-ar fi anulat frustrarea: mai toate cartile despre Iasi, caci despre ele vorbim, se gasesc prin librarii, iar unele mai vechi prin anticariate. Intimplarea face ca ieri mi-am cumparat doua, iar in rafturile librariei Junimea erau inca doua duzini de titluri. Si nicidecum printre carti de astrologie, ci pe patru rafturi special amenajate pentru monografii. Daca doriti, putem stabili o intilnire si putem merge impreuna, sa vi le arat.
    3. Etimologia numelui Iasi nu a putut fi explicata de „fetele literare” pe care le-ati intrebat pentru ca ati pus intrebarea gresit. Numele vine dintr-o istorie asupra careia sint controverse si acum, existind nu mai putin de trei ipoteze principale privind originea numelui. Prima se refera la numele dat de către ruşi alanilor, adică tocmai „iaşi”. A doua leagă toponimul de numele unei persoane, un anume Iaş (derivat din Iacob), care ar fi intemeiat asezarea. In fine, a treia ia in calcul numele dat in Evul Mediu unor categorii de arcasi, numiti pe-atunci „iaşi”. Mai exista si alte ipoteze, poate mai putin pregnante decit cele trei. Dar, pentru a afla despre ele, ar trebui sa cititi acele carti pe care va plingeti ca nu le gasiti. Mai mult sau mai putin intimplator, eu le-am gasit. Nu in alte locuri decit in librarii. Prin urmare, va rog sa ma considerati o „fatza literara” care v-a dat raspunsul…

  6. 1. Fara suparare: nu nu ma supar si n-am pretins ca-s analist de nici un fel. Exagerez si dau verdicte tocmai pentru ca m-am lovit de prea multe ori de ignoranta acoperita cu un strat foarte subtire de informatie si cu un strat foarte gros de orgoliu. Apoi, de ce se intimpla asta? Parerea mea este ca dintr-o oarecare inertie: cultura romana (incluzand aici domeniul istoriei) e dominata de literatura si oameni scoliti prin literatura, daca-i bine sau rau fiecare poate avea o opinie. Desi citesc constant literatura parerea mea e ca e destul de contraproductiv sa folosesti armele literare in alte domenii. Cu Poliromul m-am lamurit demult: da, se scot si carti bune, dar e dezamagitor sa vezi ca in privinta textelor non-fiction (ma refer istorie si alte stiinte umane) publica preponderent (nu zic toate) traduceri din lb franceza sau compilatii facute de profesori universitari romani. In general sunt ignorate monografii serioase aparute in ultimul deceniu, iar daca se publica astfel de monografii ele sunt foarte vechi (de exemplu, ca tot sintem la alani si alte specii medievale, recenta publicatie Polirom „Istoria Imperiului Bizantin” a lui A. Vasiliev a fost prima data publicata pe la 1918 si reeditata in 1950. La ce ii trebuie editurii sa traduca o carte-caramida care a iesit din circuitul academic nu stiu). Cred ca Poliromul a devenit mai mult un mit ptr multi care au ramas cu imaginea editurii de acum 10 ani cand era greu sa pui mana pe o carte aparuta in alte zone geografice. Pentru mine poliromul nu e mai mult decat o masina de facut bani din carti (desigur, iar probabil exagerez).
    2. Te cred, or fi si rafturi cu monografii. La Junimea din ce am vazut acum o luna, cartile de istorie erau puse talmes balmes asezonate cu stiintele oculte.
    3. etimologia: desigur, ca in multe alte cazuri, originea unui cuvint e discutabila. Mi se pare insa convingatoarea paralela dintre Yazigi si denumirea orasului pentru care avem destule argumente printre care si numele din maghiara Jászvásár. DIscutii ale etimologiei se afla de exemplu la Istvan Vasary sau Florin Curta. (in general istoriografia spatiului nord dunarean in perioada medievala a asimilat acest paralelism Iasi-Iazygi). Problema cu fetele literare locale este ca desi intrebarea a fost destul de clara, ele tot o faceau pe atoatestiutorele. Acum vad ca exista si exceptii in aceasta specie.
    Sanatate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s