Chestiuni de circulaţie

Am mai observat asta, dar nicăieri ca în Viena: incredibila civilizaţie a şoferilor şi a pietonilor. Cînd te apropii la doi metri de zebră – în cele 2-3 ore de plimbări zilnice prin tot oraşul, n-am văzut nici o excepţie – maşina se opreşte la alţi doi metri de aceasta şi te aşteaptă răbdătoare – chiar dacă tu întîrzii – să treci. Pe de altă parte, în acelaşi răstimp, indiferent cît de liberă era strada, n-am văzut nici un pieton care să o treacă prin altă parte decît pe marcajul corespunzător. Asta îmi naşte două probleme: prima, ca român, a doua, ca pozar.

Românul, fie şofer, fie pieton, imediat ce sare din pempărşi, învaţă că strada-i o luptă, un continuu efort de concentrare pentru a-i tăia calea celuilalt. Nu doar pe zebră (care, apropo, pe la noi e mai degrabă imaginară), ci mai ales pe unde-apucă. Dacă ezită cîtuşi de puţin, dacă stă să chibzuiască situaţia, dacă piciorul de la pedală sau cel care atinge asfaltul nu are reflexul specific mîinii în tenisul de masă, mai bine nici să nu iasă din casă. E o chestiune de timp pînă să aibă un accident.  Mă tem că nouă ne-a intrat atît de  mult în sînge un fel bezmetic de-a circula, încît considerăm că-i normal să alergi pietonul pe trecere (eventual ştergîndu-i curul sau burta cu portiera) ori să ieşi în goană de după copac, din staţie, din tufiş şi să sari în calea şoferului (eventual punîndu-i mîna pe capotă pentru a-l opri). Poate exagerez, însă eu unul – deşi mă consider un şofer şi un pieton peste media de civilizaţie din traficul nostru -, trebuie să recunosc că la un moment dat, văzînd cît timp aşteaptă un şofer ca eu să trec strada, m-am trezit gîndindu-mă: „Ăştia nu-s normali la cap!”.

Ceea ce mă duce la a doua problemă, ca pozar:  de multe ori cînd sînt aşteptat de şoferi, eu NU vreau să trec strada. Doar se întîmplă să caut din ochi, la cîţiva metri de zebră, un anume unghi de fotografiere.

2 gânduri despre „Chestiuni de circulaţie

  1. Bun venit la Viena, domnule Lazarescu! In cazul in care va face placere (intr-o pauza de scris, desigur! 🙂 sa comentati frumusetea orasului si sa barfitzi literatura si literatii cu un blogger stabilit aici, care eventual va mai poate lumina nitzel (numai) in privinta Vienei, va rog sa acceptati o invitatie la o cafea sau o bere. Evident, sunt direct interesata – vreau un autograf pe Lampa cu caciula la schimb! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s