Cu spatele de perete

Mi-a spus cineva o poveste cu-o aşa forţă de m-a izbit cu spatele de perete.

Dezbăteam cu două doamne problema spinoasă a sfîrşitului lumii. Începe în noiembrie anul ăsta (după nu-ş’ce vrăjitoare din Bulgaria) sau abia în 2012? Eu unul, zic, aş  paria pe mayaşi, deşi – la cîtă treabă am în perioada asta – aş prefera să vină în noiembrie, ca o izbăvire. Rîdem. Ne rîdem. Şi-mi amintesc că tocmai am avut un vis apocaliptic: unul cu bulgări de foc căzuţi din cer. Strigam oamenilor nu doar să fugă de bezmetici, întorcînd spatele, cu capul în pămînt, ci să belească ochii de unde vin bulgării şi să se ferească. Doamnele, mai-mai să parieze pe visul meu, pentru că par, aşa, un tip cu nişte legături cumva secrete cu paranormalul. Mă ruşinez, pe de-o parte, mă umflu în pene, pe de alta. Mai povestesc un vis bizar: unul cu o bătrînă pe care am visat-o chiar în clipa în care a murit (poveste lungă, cu martori, nu insist acum: eu eram în pat, acasă, trezindu-mă brusc – ea la zeci de kilometri, tot în pat, tot acasă, murind, fix la două noaptea). Reiese limpede, după cum concluzionează doamnele, că-s un tip sensibil, pe care îl leagă nişte nebănuite fire invizibile, telepatice, cu anumite persoane. Probabil am stîrnit invidia, şi-aici începe povestea care m-a izbit cu spatele de perete:

Una dintre doamne îmi confirmă existenţa firelor: „Eu – zice ea din senin, senină, privind în gol – am avut un iubit în liceu. La facultate, am plecat din oraş. Ne vedeam doar în vacanţe. Şi mă tot cerea în căsătorie. Nu mă gîndeam pe-atunci la asta. Pe urmă, am crezut c-am uitat de el, l-am cunoscut pe bărbatu-miu de azi şi m-am căsătorit. Şi uite, am peste patruzeci de ani de căsătorie, doi copii de vîrsta ta, dar pe iubitul meu din liceu îl visez în fiecare noapte, fără întrerupere, din clipa în care m-am măritat”… „Şi l-aţi mai întîlnit de-atunci?”, întreb… „De vreo cîteva ori, în ţară. Apoi a fugit în Franţa şi mi-a scris de la Paris, să vin acolo. Era cît pe ce să fug la el, deşi aveam copii mari…”  „Şi?!…” …”Anul trecut am aflat c-a murit acolo. Dar eu tot îl visez în fiecare noapte… Oare ce-o însemna asta?!”.

10 gânduri despre „Cu spatele de perete

  1. ceva imi scapa. nu stiu ce. asteptam poate sa aflu ca iubitul doamnei ai fost tu. sau un prieten al tau. sau o vedeta cinematografica. sau traian basescu. da’ asa? a plecat in franta si a murit? ce-i asta? gica sa le descilceasca, eu nu m-am prins de ce te-a dat pe spate chestia asta!
    altfel, eu pariez pe bulgaroaica. cica marele razboi incepe pe 11 noiembrie a.c., desi s-ar putea sa se decaleze pe 7. daca am inteles bine, la ora 14.00. cica, totodata, fitilul va fi o doamna, un soi de printesa, caci are legaturi cu politica. se va incerca asasinarea ei (sau se va reusi, nu mai stiu), motiv pentru care toata lumea va porni la razboi. asta da poveste interesanta! mayasii, pe de alta parte, n-au fost in stare sa conceapa o poveste senzationala cu sfirsitul lumii, ci doar l-au anuntat prin metoda calendarului. dezamagitor…

  2. p.s. am totusi o intrebare: daca razboiul sfirsitului lumii va incepe pe 7 sau 11 noiembrie, oare tirgul de carte de la bucuresti se va mai tine? altfel spus: cit o dura pina la sfirsitul lui? se rezolva in citeva zile sau tine luni intregi? nu de alta, dar am deja niste intilniri stabilite la tirg si habar n-am daca sa le contramandez au ba.

  3. florin, ala cu bulgarii de foc poa sa vina de la age of war (stiu ca iti plac joculetele flash). daca nu ai jucat, incearca: http://www.maxgames.com/play/age-of-war.html. deci nimic apocaliptic. despre doamna cu prietenul din liceu, poa sa fie un sambure de roman, creca ai simtit asta, dar raspunsul e banal si e din Camus: „asemenea lucruri se intampla”.

  4. Teo – am visat eu noaptea trecută – tîrgul de carte nu se mai ţine anul ăsta. Te poţi baza pe ce-ţi zic.

  5. Pingback: Lucian Dan TEODOROVICI » Profeţii

  6. laza, multumesc mult. doar ca intre timp am devenit si eu un pic de profet (poti verifica pe site-ul meu), iar extraterestrii mei mi-au transmis sa stau linistit, ca nu vine nici un razboi. asa ca, desi cred c-ai visat ce-ai visat, nu te bag in seama…

  7. nu degeaba exista dreamcatcher, doamna din poveste ar putea sa il foloseasca si sa ajunga asa la fostul ei iubit din liceu, metaforic vorbind (sau samanic, pentru cei care cred in samanism).
    ar fi intr-adevar ceva sa visam constant, zilnic-noptatic, acelasi personaj!
    (de mirare ca doamna din poveste nu s-a plictisit – poate ca visul ei a ajuns un mic drog epic)

  8. Va trimit un link, doar pentru ca-l simt on topic. Nu vreau sa-mi generez trafic pe blogul personal, ci vreau numai sa va spun ca si eu m-am simtit uneori data brutal cu spatele de perete de premonitii la care nu am vrut sa ma gandesc atunci si despre care prefer sa tac si azi, doar din teama ca daca as vrea sa vorbesc/citesc despre asa subiecte m-as lovi de mult diletantism si de vorbe mari si de suspiciuni ale apropiatilor etc.: http://intrupari.weblog.ro/2010/08/04/feelingsnothing-more-than-feelings/. Apreciez relatarea dvs., sper ca e autentica si-i zambesc doamnei din poveste. Asemenea lucruri, intr-adevar, se intampla. Si mai bine ramai cu spatele la perete decat sa incerci sa treci dincolo de el.

  9. Bună seara domnu Florin Gică sunt băeatu cu gresea. Ce mai făceţ? Deci ce voiam ca să vă zic căci m-a impresionat şi pe mine problemele acestea cu vise. Deci şi eu la-m visat pe tata meu cînd a murit, Dumnezeu să-l erte. Căci m-a dus la şcoala la Iaşi la profesională ca în ianuare şi m-a dus cu trenu. Tata era un om foarte voinic şi l-a fugă mă întrecea şi deci nu era nici bătrîn. Deci în prima noapte cînd eram ieu la profesională la cămin, deci am visat că eram cu trenu care venisem eu la Iaşi şi în vagon a intrat dintrodată aşa ca nişte oameni cu hăini roşii pe ei şi cu căşti cum avea nemţi de război dar cu coarne pe căşti. Deci eu am început să ţip să mă sperii, dară tata me-a zis, Gică nu te teme căci oameni aceştea au venit pentru mine. Deci l-a luat oamenii pe tata şi l-a dat jos din tren şi tata avea o şubă de oae căci era iarnă. Şi deci tata l-ea zis la oameni căci să îi deie voe să îm dea mie şuba de oae şi ei la-u lăsat să-mi dea şuba. Şi deci cînd ma-m trezit a doa zi eu eram la atelier şi m-ea zis Pătrăţel căci să mă duc acasă căci a murit tata căci a dat telefon mama. Deci ce voiam să vă zic cu şuba. Toţ a mei zicea la biserică căci să îngroape mortu cu şuba căci aşa e bine căci să nu se rîdă lumea căci era mortu sărac, căci tata na-vea decît o şubă de oae. Dară nea Gagarin a zis căci şube din astea nu se mai face şi e păcat de ea. Deci nea Gagarin a scos şuba de pe tata şi m-ea zis, naţi-o măi Gică. Dară sora lu tata zicea căci poate totuş va vrea mortu şuba lui şi deci a zis că să punem seara făină căci să vadă dacă vine mortu. Căci la noi la ţară femeile pune făină seara în juru la hainele mortului şi la mîncare să vadă dacă a venit noaptea sufletu la mort şi a luat ceva. Căci rămâne urmele la mort pe făină, aşa se zice. Deci seara a pus făină la şubă şi la mîncare şi la o căciulă de oae şi cînd sa uitat femeile a doa zi era urme doară la mîncare şi la căciula de oae. Deci şuba nu o vrea. Deci aşa am rămas eu cu şuba lu tata şi de aceia eu pot ca să zic căi mia mi s-a înplinit visu cu şuba lu tata şi deci unele vise pot ca să fie foarte adevărate părerea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s