Un gând despre „La curbă

  1. Peste tot, peste tot, dar mai ales când dăm colţul. Şi de câte ori depăşesc curba mi se strânge inima că l-am abandonat acolo, singur, plouat, bătut de vânt şi de arşiţă.
    Dar e o simplă presupunere iconoclastă şi neputincioasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s