Interviu cu o fostă prinţesă egipteană: Ada Condeescu

La TIFF am fost înconjurat de oameni care apar des pe la televizor. Şi-am păţit un necaz: eram tentat să-i salut pe unii cu care n-am vorbit niciodată, nu-i salutam pe alţii cu care mă întîlnisem şi vorbisem de mai multe ori. De exemplu, am gafat cu Ada Condeescu – de-acum deja faimoasa actriţă din Eu cînd vreau să fluier, fluier –, ferindu-mă cumva la o încrucişare de priviri, pe ideea că „n-avem, dom’le, de unde să ne ştim”. Dar uite că ne ştiam de la un chef din Tescani, petrecut cu ani în urmă. Ada ţinea minte, eu, din păcate, a trebuit să-mi reamintesc. În aglomeraţia de la TIFF, am schimbat doar cîteva vorbe. Abia acasă, am vorbit mai aşezat, pe facebook.

Aşa m-am gîndit să facem un scurt interviu despre ceea ce face/a făcut ea în afara de film:

Care-i cea mai – deşi urăsc topurile; mă rog, una dintre – frumoasă/ nasoală amintire din copilărie?

Nu ştiu, nu aş putea să răspund la asta. Dar cea mai frumoasă perioadă a copilăriei a fost cea în care mergeam la ţară, lîngă Turnu Severin, cu prietena mea cea mai bună şi făceam tot ce ne trecea nouă prin cap, pentru că bunicii mei erau aşa bucuroşi că veneam acolo încît ne făceau toate voile, săracii!!

Ce joc din copilărie ţi-a plăcut în mod special?

Cel mai mult îmi plăcea cînd mă spălam pe cap în chiuvetă, aveam părul foarte lung, îl strîngeam într-un prosop ca să se usuce şi rămîneam în faţa oglinzii minute în şir, mi se părea ca semăn cu o prinţesă egipteană şi mă prefăceam că sînt în tot soiul de poveşti în care eram Nefertiti, sau trăiam într-un castel, ba eram cerşetoare, ba un războinic venit să apere dreptatea… şi vorbeam cu mine în oglindă, îmi imaginam scenarii, peisaje, oameni, castele, grădini enorme din 1001 de nopţi 🙂

La lectura căror cărţi ai plîns? Se mai poate plînge la citit cînd creşti mare?

Am citit la un moment dat Fiul risipitor a lui Radu Tudoran şi asta e singura carte la care chiar am plîns… Recunosc ca am plîns mai degrabă la desenele Walt Disney (Frumoasa şi bestia, de exemplu:). Cînd citesc acum, nu plîng, însă mă întristez foarte tare. Intru uşor în poveste, dacă e una care îmi place, şi mă duc foarte mult cu ce trăiesc personajele cărţilor, însă asta ţine de fiecare, nu aş putea generaliza. Pentru meseria mea, asta mă ajută foarte mult şi atunci îmi place să mă las purtată de scriitori, însă sînt convinsă că există mulţi oameni care atunci cînd citesc ceva şi îi emoţionează, se sperie, li se pare absurd să simtă lucruri pentru nişte întîmplări sau oameni ireali şi în momentul acela îşi cenzurează emoţia. Dar asta e firesc şi nu îi pot judeca. Felul în care citeşti, simţi sau iubeşti o carte ţine mult de educaţie, de lumea în care ai trăit, de modul în care te-ai format în copilărie. Eu am trăit înconjurată de scriitori şi de oameni ai literelor şi îmi este mult mai simplu să am acces la emoţiile de felul ăsta.

Unde-i mai fain la şcoală? În primară, în generală, în liceu sau la facultate?

Peste tot! Ca distracţie, am consumat-o foarte mult în generala, în excursiile de pe vremea aia sau taberele de cîteva zile, dar cred că era de fapt o pregătire pentru nebuniile şi tîmpeniile pe care le-am făcut în liceu, cînd mama era chemată uneori la şcoala 🙂 Asta nu înseamnă ca la sfîrşitul liceului nu am învaţat şi nu am luat bacul peste 9 20 :)) … Cum am făcut tot ce se putea face pînă să intru la facultate, aici am putut să îmi văd de treabă şi să mă intereseze alte lucruri, am descoperit alt tip de frumuseţe şi de bucurie.

În ce situaţii te plictiseşti? Ce faci cînd n-ai nimic de făcut?

Nu prea mă plictisesc. Cînd mi se întîmplă e ceva generat de mai multe lucruri proaste care survin în acelaşi moment. E o delasare, mai bine spus. Cînd nu sînt într-un proiect încerc să lucrez cît mai mult cu mine: citesc, văd filme, analizez oameni, mă plimb, fac exerciţii ale diverselor metode de actorie… lucrez cu mintea şi sufletul meu, caut lucruri, încerc să înţeleg mai bine oamenii şi pe mine.

Ce femei din România admiri?

Exista o femeie care-i un artist extrem de talentat şi în acelaşi timp e un om care a avut toata viaţa atenţia îndreptată către familia ei şi reuşeşte să îi susţină pe fiecare în cel mai minunat mod, decent şi cu multă iubire. O admir!

Ce-ai căutat la „Dansez pentru tine”?

Am promovat filmul.

Cum o să arate o zi din viaţa ta cînd o să ai 60-70 de ani?

Trist, probabil.

Un gând despre „Interviu cu o fostă prinţesă egipteană: Ada Condeescu

  1. Cartea „Fiul risipitor” am primit-o de la un fost iubit de-al meu,era mai mare ca mine cu 11 ani si cred ca se identifica cu personajul.O urasc si o iubesc in acelasi timp. Oricum,si pe mine m-a facut sa pling,dar nu e singura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s