Rusul din gheretă

M-am culcat pe la 3, iar pe la 5 şi ceva m-am trezit brusc, cumva chinuit. Nu avusesem nici un coşmar, nu mă durea nimic. Mi-am dat seama că mi-e pur şi simplu foame.

Chior de somn, am stat un pic în capul oaselor şi mi-a venit brusc în minte imaginea unui rus văzut în centrul Moscovei (Dan Lungu mi-e martor)  – care stătea într-o gheretă plasată în calea trecătorilor, de maximum doi metri pătraţi, un fel de cabină telefonică mai confort 1, dotată cu scăunel şi televizoraş – şi ce-mi făcea? Cartofi prăjiţi, pe reşou. Şi-i tăia feliuţe direct în uleiul încins din tigaie, răspîndind mirosul de-a lungul pereţilor unei universităţi la care omul era – cred – portar, paznic, ceva în genul ăsta.

La fel de brusc, mi-a trecut foamea şi m-am culcat la loc.

Un gând despre „Rusul din gheretă

  1. Cazul este cumva clasat: dacă n-ai făcut-o înainte, după ce întâlneşti în realitate un arhetip (ghereta, cabina, cutia ca locuinţă), îl visezi măcar o dată (ghereta, cabina, cutia cu tot ce e înăuntru), fie şi treaz. După care te culci la loc. Într-o gheretă, cabină, cutie- ceva mai mari şi mai dotate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s