Fără milă

În Parcul Copou a început azi un tîrg de oale în aer liber. Şi-a fost toată ziua o ploaie şi-un vînt, vorba unui prieten, de numa’ numa’. Să vii de prin Maramureş pîn-aici şi să vinzi trei  străchini şi-o vază – în cazul cel mai fericit, dac-o ţine tot aşa -, îţi cam vine să-ţi pui o oală în cap şi să te pişi pe restul. Sau să iei un par şi să le spargi pe toate.

În seara asta am trecut pe la serviciu pentru un spectacol de teatru. Cînd am ieşit, pe la nouă, toţi expozanţii şi-au cam băgat picioarele în oale şi ulcele: le-au acoperit cu nişte folii de plastic, au plecat care pe unde doarme şi le-au lăsat în grija gardienilor. Mai puţin un cuplu în vîrstă, care străjuia vasele din lut chiar sub fereastra Casei de Cultură „Mihai Ursachi”. Şi ploua de numa’ numa’. Fumam, mă uitam la bătrînii care ciorovăiau în legea lor şi mi s-a făcut cumva milă de ei. Hai, zic, să fac ceva. Mă duc şi încep o explicaţie lungă, oarecum penibilă: „Ştiţi… eu muncesc aici şi, dacă vreţi… măcar pe rînd… ca să puteţi păzi oalele… pot vorbi cu gardienii să vă lase să dormiţi în sala de spectacole… Măcar acolo e cald… Că mi-e milă să staţi toată noaptea în ploaie…”. Cum a auzit cuvîntul „milă”, bătrîna a tresărit orgolioasă, chiar iritată: „Nu, c-avem casă, avem masă, da’ stăm şi noi aşa, de plăcere… N-avem nevoie”.  Ei, cum naiba să stai aşa, de plăcere, pe întuneric, în ploaie? am întrebat-o în gînd, continuînd să fumez. „N-avem nevoie!”, a insistat ea, după vreun minut, ca să-mi fie clar.

Nu pot înţelege de ce naiba în ochii unora a decăzut în halul ăsta sentimentul de milă şi de ce-i asociat cu dispreţul. M-am enervat brusc şi m-am gîndit să ies în ploaie şi să le ţin bătrînilor un discurs pe subiect. Însă am terminat ţigara, m-am calmat şi-am plecat, fără milă, acasă.

Un gând despre „Fără milă

  1. „Mila voiesc, nu jertfa”.
    Deci s-au mai tinut discursuri pe subiect si tare ma tem ca lucrul asta nu prea s-a inteles.
    Cunosc un parinte care afirma ca mila e mai presus de iubire.
    Cred ca are dreptate.
    Pacat de oalele si ulcelele peste care ploua dintr-o noapte, in Copou. Care dintr-o parte e calduros.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s