Balşoi Moscova

Am fost şi la Moscova… După o tăcere atît de lungă, simt nevoia să zic ceva pe blog. Însă-s aşa de obosit, încît nu pot decît să postez articolul care va apărea sîmbătă în Suplimentul de cultură:

În avionul spre Moscova, m-am nimerit alături de un cuplu de ruşi cam cu spaimă de zbor. Nici nu decolasem bine, că doamna a şi tras fermoarul de la poşetă, a scos discret un gît de sticlă cu vodcă şi a început să bea din ea. Apoi şi domnul a dat peste cap de vreo cîteva ori poşeta cu pricina. După care s-au prins strîns de mînă şi, bănuiesc, au început să se roage. La aterizare, fix după ce roţile avionul a atins asfaltul maicii Rusia, au izbucnit în aplauze frenetice. Şi nu doar ei, ci cam jumătate dintre călători. Am aflat că aşa se procedează de fiecare dată pe-acolo, aşa-ţi arăţi nu doar spaima de zbor, ci şi aprecierea faţă de pilotul care te-a adus, pînă la urmă, cu picioarele pe pămînt, după ce ţi-ai lăsat viaţa în mîinile sale.

Primul lucru pe care am putut să-l spun celor de-acasă cînd m-au întrebat cum e Moscova e că-i balşoi. Adică mare. Mare cu M. Teoretic ştii că-i aşa (cu tot cu suburbii, are vreo 17 milioane de locuitori), practic trebuie să ajungi acolo ca să simţi ce înseamnă asta cu adevărat, ca să-l înţelegi pe eroul lui Erofeev din Moscova-Petuşki care, hoinărind o viaţă prin localitate, nu ajunsese niciodată să vadă Kremlinul. Cumva am trăit experienţa asta împreună cu Dan Lungu, Doina Ruşti (Vasile Ernu, o ştia mai demult), deşi noi eram cazaţi „la doi paşi”, care însemnau vreo oră şi ceva de mers. De fapt, la Moscova, totu-i balşoi.

Întîi există străzi prin centrul oraşului cu pînă la 16 benzi, pe care maşinile circulă cu viteza permisă de motor (legal e 80, dar am văzut şi maşini cu, după aprecierea mea de şofer, peste 150 la oră). Asta pentru că pietonii nu prea au treabă cu autovehiculele, şi invers – trecerea se face în mare parte prin pasaje subterane. Apoi nu zic metrou, de Kremlin, de biserici (lucruri arhicunoscute), ci doar de imensele clădirile comuniste, denumite stalindomuri, pe care le vezi din orice punct al oraşului. Dacă ştiţi Casa Scînteii din Bucureşti (construită după aceeaşi arhitectură), închipuiţi-vă că, pe lîngă uriaşele domuri moscovite, aceasta v-ar părea doar o machetă din beţe de chibrituri.

Balşoi, foarte balşoi!, sînt şi preţurile. De exemplu, dacă nu eşti avertizat de alţii, te poţi aşeza liniştit la o terasă, să comanzi fără să te uiţi la meniu o cafea sau un pahar cu vin – pe ideea „cît naiba poa’ să coste?” – şi să plăteşti două-trei mii de ruble. Evident, există şi o variantă ieftină a tuturor lucrurilor, însă aceasta înseamnă cel puţin dublu decît la noi. Ieftine pe bune sînt doar benzina, vodca, ţigările şi cărţile (la jumătate sau chiar la o treime din preţurile din România). La o adică, chestiile care contează cu adevărat, ar putea zice unii.

Nici nu m-am apucat de povestit şi uite că s-a şi umplut spaţiul rubricii mele. În cazul de faţă, mi-ar trebui unul balşoi, măcar vreo două pagini. Şi chiar ş-aşa, aş rămîne în limitele teoreticului. Practic, ca s-o simţi cît de cît, Moscova trebuie văzută.

DESPRE  CLUJ AM SCRIS AICI ŞI AICI.


Un gând despre „Balşoi Moscova

  1. Da, trecerea se face prin pasaje subterane şi pe pasarele.
    Acestea din urmă m-au emoţionat cel mai tare în 2003, nu pentru c-ar fi fost fragile, ci din cauza vitezei năucitoare a autovehiculeleor care circulau pe sub ele. Pe-atunci preţurile erau compatibile cu cele de la noi.
    În afară de monumente şi muzee, am admirat eleganţa femeilor (cred că timp de două săptămâni cât am stat acolo nu am zărit nici-un exemplar la care să nu fie manifestă preocuparea pentru felul în care arată). Neostentativă. Firească precum cutia de bere consumată în timpul plimbării de zi sau de seară. Culmea, nu distona cu mărgelele, tocurile, cerceii, coafurile etc.
    Nu pot spune că m-am simţit mai acasă decât la noi (cum mi s-a-ntâmplat în alte oraşe), dar ceva din aerul Moscovei m-a lăsat cu nostalgia continuării. Cu ajutorul lui Dumnezeu (de-aici încolo numai de el depinde), la toamnă o voi revedea.
    De aceea reportajul acesta a fost cât se poate de binevenit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s