De la cine-i?

Unii ştiu formula magică de pe vremea comunismului, cînd se întrerupea brusc o emisiune şi apăreau purici pe ecranul televizorului. După o verificare sumară, dar suficientă, constînd în doi pumni pe carcasă, dădeai sentinţa: „E de la ei!”. Care „ei” nu conta. Sintagma te liniştea ca prin minune în orice situaţie în care se dovedea că „e de la ei”. Nu ştiu la alţii, dar la mine încă mai mergea formula.

De cînd cu frigul, am însă o problemă. Pe cine să învinovăţesc că stau în casă îmbrăcat ca eschimosul? E de la mine – nu-s bune termopanele, sînt înfundate ţevile caloriferului – sau de la ei („nu dau ăştia căldură”)? Acum cîteva minute, am verificat termopanele şi sînt bune. Ţevile nu-s înfundate, caloriferele sînt fierbinţi de nu pune poţi mîna pe ele. Şi  acestea sînt bune. Iar eu îngheţ. Şi nu-i nici de la mine, nici de la ei – asta dilemă! Şi brusc, la căldura dată de mucul ţigării, m-am luminat: „E de la El! Pînă nu dă Ăsta drumul la căldură, n-ai ce-i face!”.

Şi m-am liniştit ca prin minune.

6 gânduri despre „De la cine-i?

  1. frumos spus.
    Ieri dimineata, in drum spre scoala, am remarcat cu incantare ca „a dat Asta drumul la caldura”…se pare ca o sa avem ce face, totusi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s