Mătuşa din umbra succesului

Mi-a făcut azi Oana Boca, PR-ul Polirom-ului, o surpriză (încă nu m-am hotărît dacă plăcută au ba) şi mi-a postat pe youtube o intervenţie dintr-o lectură publică avută la Muzeul Ţăranului Român. Pentru cine nu mă ştie cum vorbesc – bîlbîit, incoerent – voila (întrebarea cred că era dacă-i noroc au ba succesul literar; lîngă mine sînt, în ordine, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu şi Ana Maria Sandu):

12 gânduri despre „Mătuşa din umbra succesului

  1. Nu ai fost deloc bîlbîit sau incoerent. Cel puţin așa reiese din această intervenţie. Cît despre fumat, mi se pare prea mult, cînd e vorba să te adresezi unui public.

  2. Da, dar probabil publicul nu le punea intrebari scriitorilor intre doua pufaituri. Am observat ca e o meteahna larg raspandita – cea de a fuma la diverse lansari sau lecturi publice. Nu ca m-ar deranja, doar si eu fumez si n-am de gand sa fac pe lupul moralist 🙂

  3. Văd că faza asta cu fumatul poate deveni o adevărată problemă, mai importantă chiar decît discuţia în sine. Îmi pare sincer rău.
    Sînt fumător, dar îi respect pe ceilalţi, totdeauna întreb înainte dacă deranjez, nu m-apuc de fumat unde văd că nu se fumează etc.

    Am fost la zeci de manifestări asemănătoare – în ţară, dar mai ales afară – în care lumea fuma relaxat şi nimeni nu a fost indignat de asta. O să fiu mai atent de-acum înainte.

  4. Eram sigura ca se va interpreta gresit, desi incercasem sa explic inca din comentariul precendent ca sunt departe de a ma „indigna” pentru ca cineva isi aprinde tigara (fie in cadrul unei intalniri de acest gen, fie in general). Ba inca ma uit cu mare drag cum in Mad Men (daca stiti serialul) toata lumea fumeaza oriunde are chef – in tren, la doctor, in birou si-asa mai departe (frumoase erau vremurile in care nu se auzise de avertismente panicarde pe pachetele de tigari).
    Si nu era vorba ca ar fi mai important decat discutia in sine, dar credeam ca nu v-ar incanta in mod deosebit un comentariu in genul „Aveti perfecta dreptate”, „Da, da, asa este!” sau „Ce bine va sta cu sapca!” (desi toate sunt adevarate).
    Eu n-am fost la zeci de manifestari asemanatoare, dar ma voi stradui sa recuperez si promit ca voi sustine viciile manifestate fie de public, fie de invitati 🙂

  5. eu chiar nu eram ironic, înţepător, supărat etc. repet: îmi pare sincer rău. adică chiar îmi dau seama că poate fi o problemă pe bune.

  6. Pai atunci sa aiba si Cesaria Evora o „problema pe bune” cand se asaza si fumeaza in timpul concertelor? si mai umbla si desculta in fata publicului!…Si Leonard Cohen e cu tigara in timp ce canta! sa se rezume respectul la asta?!Nu sunt fumatoare, dar ii pot respecta pe fumatori, pe unii dintre ei, mai exact. Cum zicea un scriitor de-al nostru: tigara ii ofera prostului ceva de tinut in gura, iar omului inteligent – un ragaz de gandire.

  7. Eu nu am “zis-o” cu răutate. Era doar o constatare. Şi nu cred că e o problemă, ci un mod de afișare în public, percepută diferit de publicul eclectic.

  8. Florin, totul e ok, ai spus lucruri importante, eu am tăcut înţelept lîngă tine. O-ntrebare doar: eu acum ce-o să le mai spun neamurilor mele care mă cred nefumător? 🙂

  9. Vvvvvai, amintirile ma rascoleste, ce octombrie nice. Mi-e sa stii ca mi s-a parut ca te uitai cam fioros fix la mine cand ziceai speechul ala , fiindca tocmai indraznisem sa il intreb pe Lucian ce fac editurile ca sa promoveze autorii mai eficient, ca uite sunt multe carti, sunt multi autori, bun, bravo, foarte fain,toata stima, dar prea putini oameni/ potentiali cititori au habar de cati autori buni apar…
    Intre timp m-am lamurit ca nu esti chiar asa de fioros, esti doar mai aprins cand iti expui o idee in care crezi… te inteleg, si eu ma aprind cand oamenii pricep pe dos lucrurile si nu isi dau seama cum stau in realitate; pe de alta parte am avut des ocazia sa constat ca realitatea e un lucru foarte relativ… asa ca am invatat sa ma mai temperez, sa continui sa vorbesc cu caldura si convingere oamenilor, dar sa interiorizez combustia…
    Realitatea mea poate fi diferita de a ta sau de a lui Lucian, sau de a Simonei Popescu, sau de a lui Cezar Paul-Badescu, sau de a lui Juli Zeh si toate realitatile astea, toate diferite intre ele… Dar, cum suntem cu totii oameni ai cuvintelor, cred cu tarie ca daca vom vorbi pasnic o sa ajungem sa vedem ca totusi nu sunt chiar atat de diferite… Fiecare are partea lui de dreptate si fiecare se insala pe undeva…important e sa vorbim si sa nu uitam sa si scriem…

    Si stii cum ai ramas de atunci in mintea mea?!… cu vorba aia faina ca strainii nu ii desconsidera pe romani cand se duc in strainatate, daca deschizi gura si zici doua vorbe, te recunosc ca de-al lor, (nu?!) zic „oau, uite salbatecul a coborat din pom si vorbeste!” Am ras trei saptamani amintindu-mi faza asta… si m-a facut foarte curioasa sa aflu cum sta treaba cu extraterestrii de pe coperta aia…

  10. Pingback: Octombrie nice « Scriitor in devenire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s