Cine eliberează certificate de scriitor?

Într-un comentariu pe blogul meu, Maria Postu mi-a cerut un răspuns la o problemă. Ca orice român serios, o pasez mai departe:

Cine stabileşte că x este scriitor adevărat şi că z, şi el semnar de texte, n-are o treabă cu eticheta asta? Cine dă verdictul final, hotărîrea fără posibilitate de apel? Numărul cărţilor publicate? Editura la care este publicat? Numărul cărţilor vîndute? Publicul? Critica literară?  Breasla? Asociaţiile de profil?

25 de gânduri despre „Cine eliberează certificate de scriitor?

  1. Întrebarea se aplică cu succes şi la actori, pictori, dansatori, cântăreţi etc. La persoanele creative, în general.

    Răspunsul este [cred] unul singur: memoria colectivă a posterităţii.

  2. „cell61: atunci, mi se pare o veste cam nasoală pentru artişti.

    totuşi, afirmaţia asta îmi stîrneşte o altă întrebare: Shakespeare, Mozart sau Dali aveau probleme de identitate în timpul vieţii?

    sau să luăm un caz inspirat din realitate: cineva scris doar un volum de poezie, publicat la o editură obscură, în 200 de exemplare, şi totuşi este considerat un poet comparabil cu Baudelaire de cei 5-6 sute de cititori ai săi. Cartea lui nu-i un succes de piaţă, dar totuşi editorii şi cititorii îi cer alta nouă, la fel de bună, care să-i confirme valoarea. El crede că nu mai are nimic de spus. Va rămîne el în posteritate? Dacă nu va rămîne înseamnă că nu e/ n-a fost poet?

  3. Bună ziua domnu Florin Gică sunt. Băeatu cu gresea. Ce mai făceţ?
    Ie foarte interesant ce se discută aicişa, pentru căci şi ieu Gică am făcut la noi la Iaşi doă clase la şcoala de arte şi meserii la secţea zugrav vopsitor, şi deci mai aveam şi noi băeţii de acoloşa probleme din acestea de indentitate, adică unde sîntem noi în cînpu muncii, la arte s-au la meseriiaşi. Mai ales cănd sen-băta Bejan, iel avea probleme din astea. Aşa căci continuaţ discuţea pentru căci ie foarte interesantă.

  4. Bună ziua doamna Cell Gică sunt. Am şi ieu o întrebare. Întrebaţ pe memorea posterităţiii cine a scris Biblea. Sau cine a scris epopeia lu Ghghilgameş. Sau cine a scris Cidrul Campeadoctor. Sau cine a compus Carmena Buruiana. Sau cine a scluptat pe fata aia Venus din Milano. Deci nu vă bazaţ la sigur pe memorea posterităţiii. Cum mea spus mia un profesor în Germanea la care puneam faeanţă la el acasă. Main Gică, mea zis iel, să nu te bazez nimals pe memorea posterităţii căci ie cam uitucă.

  5. @Florin:
    Eh, eu răspundeam [strict] la întrebarea ta: „Cine dă verdictul final, hotărîrea fără posibilitate de apel?”
    Altfel, normal că există genii care nu au dilemele acestea. Deşi au existat şi genii cu care viaţa nu a fost atât de darnică, murind în mizerie. Exemplele pe care le dai tu sunt cele din categoria norocoşilor.

    Cât despre acel poet obscur (sau nu) de care menţionezi, [părerea mea umilă e că] neîndoielnic e poet pentru cei 5-600 de cititori ai săi. Pentru restul, e doar un om oarecare. Deci, bănuiesc că depinde pe cine întrebi despre el. Mă întreb: dacă l-ai întreba pe el ce-ar zice?

  6. Sa stii ca si eu ma intreb. Mie imi e cam frica de organizatiile astea de profil, ca cer multe docomente, patalamale si alte d-alea si nu ma pricep deloc sa fac dosare. Nu mai spun cat de tare detest sa adun docomente.

  7. @Gică:
    Dragă Gică, eşti tare amuzant, ca de obicei 🙂
    E adevărat că pentru toate cele menţionate nu s-a găsit autorul. M-ai derutat puţin cu Venus aia din Milano, eu o ştiam din Grecia 🙂
    Ai uitat de Mioriţa în enumerare 🙂
    Dar nu discutam despre valoarea unor opere, ci despre valoarea unor oameni creatori de opere [sau nu].
    Hai să te întreb altfel, atunci: ai prefera să te ţină minte lumea drept poet, dar să nu-şi amintească nici măcar un vers de-al tău, sau să-şi amintească cuvânt cu cuvânt o poezie de-a ta, dar să aibă probleme să-şi amintească cine-a scris-o?
    Eu, dac-aş fi artist, aş opta pentru a doua variantă [sincer] – cea în care opera mea ar rămâne pe veci în memoria colectivă.

  8. Ca şi morala, valoarea unui scriitor se impune prin acceptarea sa, în mod tacit sau prin gesturi culturale, de către o anumită comunitate. Numai că această comunitate este una restrânsă, delimitând un spaţiu consacrat. Sunt creatori care sunt recunoscuţi fiindcă au şansa de a aparţine unui grup valoros artistic, deşi nu strălucesc prin nimic… Literatura fiind şi un joc de societate, unii scriitori folosesc isteaţa schemă de a se recunoaşte formal unii pe alţii sau de a se afirma în echipă… Ce ne facem însă cu autorii excepţionali care rămân necunoscuţi pe marile bulevarde ale literaturii, căci se produc în zone culturale obscure, iar criticii cu autoritate nu au posibilitatea de a-i citi şi de a-i comenta ? Căci este foarte important şi rolul criticilor literari de prestigiu, un fel de vameşi ai valorilor… Se ştie că azi eşti scriitor dacă ai cronici bune, dacă toceşti pragurile redacţiilor şi dacă eşti văzut zilnic pe Calea Victoriei… În cazul în care chiar locuieşti acolo, eventual la etajul al zecelea, ai dat lovitura… E curios că la noi există o disjuncţie între valoare şi succesul de piaţă : în general, cărţile valoroase ale autorilor români nu se vând foarte bine. Un scriitor de azi, foarte mediatizat, a devenit cunoscut publicului larg nu datorită cărţilor sale meritorii, ci unei lucrări de doi bani, „De ce iubim femeile”, şi unei campanii agresive de promovare care a fost iniţiată de „Humanitas”…

  9. Io nu stiu, da’ daca se gaseste acel cineva, sa mi/l ziceti si mie, ca poate daca ii dau si eu o spaga din toata saracia mea, ma pune si pe mine la rangul de carturar, tare mandra ar mai fi mama atunci..

  10. In primul rand multumesc pentru atentia acordata intrebarii mele.In al doilea rand,mi se par foarte interesante raspunsurile comentatorilor tai.Daca ne intoarcem in timp sau privim mai apropae de noi observam ca valoarea isi face loc mai greu, in schimb, daca faci anumite concesii gustului-public, risti sa cobori pe treapta termenului de „scriitor”.Cred ca un scriitor nu poate fi acceptat de toata lumea, de toate gusturile, dar exista un nr. limita de cititori care se regasesc in tine, in ceea ce scrii, si oricat de mic ar fi acest nr., existenta lor iti confera statutul de scriitor.In aceasta acceptie, as zice ca si bloggerii care sunt in primele pozitii si sunt cititi si comentati, sunt scriitori, chiar daca nu au carti publicate.(nu inca)Si mai cred ca este o aroganta din partea unui tanar in formare sa croiasca poteci, alei, drumeaguri sau cum mai vreti sa le spuneti in literatura si sa aduca acolo pe cine crede el.nu un singur om poate decide valoarea sau nonvaloarea.Faptul ca esti membru al USR poate nu este o confirmare a calitatii de scriitor.Asta era valabil in regimul trecut cand prioritare erau criteriile politice. Intre timp, insa, cred ca poti intra in Uniune , de fapt , nu intri, ci esti ales printr-un concurs corect si echitabil, cred eu.Asta poate inseamna ceva, poate nu, depinde ce vei face in continuare cu talentul si increderea care ti-au fost acordate.Dar poti fi un scriitor si in afara oricaror organizatii, cenacluri sau mai stiu eu ce chestii oficiale,Uneori, mi-e rusine sa spun ca eu scriu poezii.(imi cer scuze ca acum am facut-o)pentru ca oamenii nu citesc poezie, in orice caz, nu poezie ca a mea (subliniez, nu ma refer la poemele publicate pe blog, care sunt concesii facute publicului, nu vreau sa jignesc pe distinsii mei cititori de blog.)

  11. Întrebarea Mariei Apostu nu cuprinde exact persoanele care dau verdictul final. Criticii literari. Ajung așa prin câștigarea unei autorități reale. Nu poți trișa, avea pile, locui pe Victoriei. Nimeni nu te confirmă drept critic literar numai că ești fiul lui X sau ai banii lui Becali. Cine crede asta nu înțelege nimic din circuitul cultural.

    Gândiți-vă la faptul că toate comentariile din manualele literare au la bază articolele critice ale lui Călinescu, Vianu, Manolescu, Eugen Simion, Adrian Marino. Cei mai mulți critici sunt și cadre universitare. Contestându-i, într-un fel contestăm profesorii care ne formează baza de judecată.

    Și problema cu literatura din umbră, marea literatură din umbră. Cine o impiedică pe Maria Apostu să cucerească acea hulită adresă a Uniunii Scriitorilor? Au reușit batalioane de poeți, ea de ce sau de cine se ascunde? Uniunea Scriitorilor nu este o gașcă. Sunt prea mulți oameni pentru asta. Dimpotrivă, acolo sunt diferite lupte de interese, cumva fiecare autor din Uniune tinde să-și creeze propria curte, de aceea sunt o mulțime de scriitori care promovează tinerii, mă rog, mai mult sau mai puțin onest. Dar pentru Dumnezeu? Cumva în alte meserii oamenii sunt toți drăgălași și binevoitori și te primesc cu covorul roșu la intrare?

  12. @Şerban Tomşa: n-aş zice că Mircea Cărtărescu a devenit faimos după „De ce iubim femeile”. Faima lui – meritată, după mine; cred că-i printre puţinele „vedete” culturale de pe la noi care au şi acoperire pentru asta – se datorează unei munci serioase, de zeci de ani. Nu văd ce-i rău ca o editură să-şi promoveze autorii. Ok, e promovat, dar are şi cu ce, vorba cîntecului.

    Menţionez că nu-s prieten cu el, nu-s prieten al Humanitas-ului. Pur şi simplu asta cred.

  13. E în regulă, pe Cărtărescu îl apreciez şi eu, mai ales pentru poemele şi eseurile sale. E departe de mine gândul de a-i contesta lui Cărtărescu meritele reale… S-ar putea să mă înşel, dar impresia mea este că e receptat, totuşi, oarecum supradimensionat. Mă referisem însă la celebritatea lui extraliterară… Lăsând la o parte poeţii, care sunt mai numeroşi, trebuie să spun că există mulţi prozatori români de azi care ar merita să fie mediatizaţi ca şi autorul „Levantului” : Agopian, Aldulescu, Cimpoeşu, Dan Stanca, Groşan, Florina Ilis, Bogdan Suceavă, Teodorovici, Sorin Stoica, Dan Lungu şi… Florin Lăzărescu. Şi mai sunt şi alţii care nu-mi vin acum în minte. Nu mă deranjează faptul că e promovat Cărtărescu, ba chiar mă bucur – chiar dacă Liiceanu o face ca şi când autorul cu pricina ar fi singurul geniu din literatura română -, ci jumătăţile de măsură cu care sunt trataţi ceilalţi… Dar, cum spuneam, s-ar putea să judec prea subiectiv lucrurile…

  14. Grea întrebare!
    Mi se pare că Popas nu poate expune la Timişoara pentru că nu are diplomă de caricaturist. Deşi, în 2001 am creat machetele pentru o serie de cutii de chibrituri care a fost produsă de o fabrică, nu sunt nici creator. Am publicat ani la rând în mai multe ziare, dar nu sunt jurnalist. Nici blogger nu cred că sunt, deşi am un blog, relativ, apreciat. Nu am diplomă de blogger!
    Nu ştiu dacă Enescu avea diplomă de compozitor? Dar, Brâncuşi avea diplomă de sculptor? Sau, Grigorescu avea diplomă de pictor?
    Grea întrebare!

  15. Zamfir POP> prin certificat nu mă refer aici la vreun act oficial, cu ştampilă pe el. În cazul acesta răspunsul e clar: asociaţiile de profil.

  16. Recitesc cu atenţie postările ulterioare intervenţiei mele şi îmi dau seama că am fost rău înţeles. Pentru a fi mai clar, fac următoarele precizări :
    1 Mircea Cărtărescu este un mare scriitor, indefirent de părerea unora sau altora. Are o operă consistentă, are cu ce, vorba lui Florin Lăzărescu. Noi exagerăm însă în toate direcţiile, căci nu avem suficient spirit critic. Pompiliu Constantinescu scria o cronică negativă la un roman al lui Sadoveanu, fără ca vreun adsmirator al marelui scriitor să sară în sus, revoltat. Nici Dostoievski nu scotea numai nestemate de sun condei…Dacă îţi exprimi o mică rezervă în legătură cu o carte mai slabă a unui corifeu, ai dat de belea. Nu înţeleg, în cazul unui scriitor important, recunoscut de toată lumea ca atare, de ce trebuie să bat mătănii la fiecare producţie a Domniei Sale. Orice s-ar spune, „De ce iubim femeile” este o carte comercială, iar „Levantul”, „Totul”, „Poeme de amor”, „Faruri vitrine, fotografii”, „Nostalgia”, „Travesti” şi „Orbitor” sunt cărţi „mari”. Mona Muscă, Monica Tatoiu şi toate cucoanele cu ifose din lumea asta ştiu că Mircea Cărtărescu este un scriitor reprezentativ fiindcă a scris „De ce iubim femeile”.
    2. Într-un fel sau altul, toate valorile ies la suprafaţă. Mai devreme sau mai târziu. Unii ies însă prea târziu… Din vina lor, fireşte. Nu e loc aici pentru lamentări. Şi nu faptul că te plimbi pe Calea Victoriei te face scriitor, cum au vrut să înţeleagă unii. Contează însă şi asta în receptarea ta. Pe vremuri Nichita şi Sorescu erau elogiaţi în gura mare, dar pe merit, pentru fiecare poezie sau articolaş. În acelaşi timp, Leonid Dimov era aproape ignorat deşi era un foarte mare poet. A ieşit şi el în lumină, dar niciodată nu s-a bucurat de notorietatea celor doi. Poeţii bucureşteni care aparţineau generaţiei ’80 erau infinit mai comentaţi şi mai mediatizaţi decât colegii lor ieşeni şi clujeni, deşi aceia se situau la acelaşi nivel valoric. ( Cred în ideea că în poezie şi în literatură, în general, ierarhiile sunt abuzive. În felul său, fiecare scriitor este „cel mai mare”…) Provincialii nu beneficiau însă de atenţia lui Nicolae Manolescu, criticul cel mai autoritar al momentului. Până la urmă, nu contează ce mânănci, ce bei, pe unde te plimbi sau ce prieteni ai. E foarte important, în condiţiile în care scrii bine, cine scrie despre tine şi te recunoaşte ca scriitor. Am văzut un articol al unui critic mai bătrân şi de mâna a treia, care locuieşte în buricul târgului, în care se vorbea despre Dumitru Ungureanu ca despre un autor „mai puţin cunoscut”, fiindcă venerabilul nu auzise de el… Ungureanu locuieşte prin Gaeşti sau Târgovişte şi munceşte îmtr-o centrală termică…

  17. Doamnă Apostu,

    certificatele de scriitor se eliberează la Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, secţia Literatură, Şoseaua Kiseleff nr. 30, etaj 1, camera 6, tel. 021 224 46 65, program cu publicul luni-vineri, orele 8-13, marţi şi joi şi program după-masa, orele 14-16. Prezentaţi-vă cu buletinul, un exemplar din cartea Dvs. şi două plicuri dintre care unul să conţină 80 RON (taxă de scriitor) şi celălalt 4200 RON (şpagă). Dacă n-aveţi două plicuri, puneţi toţi banii într-unul, că se descurcă funcţionarii şi-aşa.

  18. Stimate Rhetta Marx,nu inteleg la ce va serveste tonul ironic. Habar nu am cine sunteti, si vad ca ma confundati cu o anume Apostu. Eu sunt Maria Postu, sunt membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si nu inteleg ce vreti de la mine.Va sunt datoare cu ceva? Imi sunteti dator(datoare) cu ceva?Multumesc, o seara buna si succes cu blogul.

  19. Doamnă Postu,

    Scuzaţi-mi, vă rog, adăugarea unei litere unde nu îşi avea locul. Scuzaţi-mi, de asemeni, şi tonul ironic – bănuiesc că nici acesta nu îşi avea locul aici. Mii de scuze.
    Şi cum văd că sunteţi deja membră a USR, scuzaţi-mi şi impertinenţa de a vă sfătui ce să faceţi ca să fiţi acceptată în uniune. Văd că v-aţi descurcat şi singură. Felicitări.

    P.S.:Aţi folosit un plic sau două? Ca să ştiu ce să zic dacă mă mai întreabă cineva, nu de alta, da’ economia de hârtie e un lucru bun.

  20. … evident ca multi dintre cei care-l considera pe Cartarescu mare scriitor nu i-au citit nici macar „De ce iubim femeile”, e mai mult o „stare de spirit” care umbla de un timp printre noi… de ce umbla? da, si pt. ca a fost promovat de Humanitas. dar mai ales pt. ca s-a vorbit la tv de el, pt. ca a aparut mult prin ziare etc… deci a ajuns acolo in constiinta unora si pe cai mai „populare”.

    ca e un scriitor f bun n-are a face prea tare in ecuatia asta, putea sa fie si sa nu stie mai nimeni (din „public”).

    acum, daca ar exista un „cerc elitist” larg acceptat, atunci chestiunea ar fi simpla: cine ar fi recunoscut acolo ar fi rapid imbratisat si de ceilalti ca scriitor, pt. ca ar avea acel gir de prestigiu. noi insa nu avem un astfel de „giranti” sau cel putin nu larg acceptati/recunoscuti. de la premii literare (aparent) importante la edituri, reviste (aparent prestigioase), absolut toate au mari hibe, totul poate fi lejer contestat…

    si atunci, draga Florin Lazarescu, nu vad cum ti-as putea da un raspuns.

  21. Cred ca este foarte dificil sa spui cine este scriitor si cine nu. Societatea si cititorii ar putea sa fie o instanta care decide. Totusi nu inseamna ca un om care vinde cartile sale ca painea calda este si un sciitor bun. Ceea ce este la moda nu este neaparat bun. Cred ca nu exista o solutie concreta si buna la aceasta problema. Toti suntem scriitori sau nici unul.

    http://www.scriitor.wordpress.com

  22. Pingback: Cand devine scriitorul… scriitor? « bughi mambo rag

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s