Merele de supermarket vs merele de piaţă

Vă propun un joc: Pe baza unui calcul matematic de profit, conducerea supermarket-urilor ajunge la concluzia că merită să vîndă peste tot, să zicem, doar cinci soiuri de mere (au costuri reduse de producţie, se produc organizat, mai uşor, mai mari, mai multe şi mai arătoase etc.). Le super-promovează (în oferte, bannere stradale, reclame tv etc.). Pe de altă parte, evident, există sute alte feluri de mere crescute în sute alte feluri de meri. Unele dintre acestea sînt puse la vînzare dezorganizat, în cantităţi mici, în piaţă.

Întrebări:

În condiţile actuale (lipsă de timp, aglomeraţie, stres etc.), cîţi consumatori vor mai merge în piaţă să cumpere altfel de mere?

Pot, să zicem, nişte babe, moşi, neni, băieţi, fete etc., care au doar cîţiva saci de mere la vînzare, să-şi promoveze produsele la acelaşi nivel precum supermarket-urile? Sînt vinovaţi că nu-şi fac bannere, oferte, reclame tv pentru asta? Ar trebui aceştia să-şi industrializeze producţia ca să poată intra în supermarket?

Cînd va veni vorba de gustul merelor, despre ce fel de mere se va discuta prioritar?

După ce ani buni a mîncat doar mere de supermarket, gustul căror mere va considera un consumator că este adevărat?

Cui se datorează dacă un consumator ajunge să mănînce doar mere de supermaket? Are el vreo putere de a schimba situaţia asta?

Cîţi consumatori vor mai avea plăcerea să culeagă mere direct din copac?

Dacă, la un moment dat, conducerea supermarket-ului hotărăşte că nici măcar merele lor nu aduc profit şi le scot de pe piaţă, înlocuindu-le total cu fructe exotice, cîţi îşi vor mai aminti de mere?

Cine pierde mîncînd doar mere de supermarket?

Înlocuiţi merele cu cărţi şi vedeţi ce iese.

17 gânduri despre „Merele de supermarket vs merele de piaţă

  1. Scenariul pe care il evocati e, pe cit de real, pe atit de trist.Dar el nu-i decit consecinta echivalarii, inevitabile, intre mere si carti.Devenita marfa, cartea impartaseste soarta merelor.A deplinge acest lucru astazi, in era atotputerniciei pietei, mi se pare naiv.

    Bine, imi veti replica, dar eu n-am nimic impotriva pietei, atita vreme cit cererea apartine strict consumatorului si nu-i este impusa de interese care nu-l privesc. La aceasta ma tem ca nu am decit un singur raspuns: cit priveste cartea, singura modalitate de a scapa de servitutile pietei este diletantismul(scriu ce-mi place, indiferent de ceea ce „se cere”, ba chiar ingrijorat de un public prea numeros-de cealalta parte, citesc ce-mi place, indiferent de mode).Ce-i drept, lucrul nu-i la indemina oricui, iar diletantii adevarati ai unei epoci nu sint mai numerosi decit adevaratii creatori.

  2. Sa adaug, totusi, ca ideea, la care subscriu in intregime,a diletantismului ca antidot la(dez)iluziile pietei de carte nu-mi apartine; este una dintre temele predilecte ale domnului Livius Ciocarlie.

  3. Depinde si de cumparator. Unul care stie ca soiurile de „merele” carora li se face reclama nu sunt tocmai cele mai bune, va continua sa mearga la piata si sa cumpere ce mere doreste.

  4. @simona:unde-am spus eu că nu mă preocupă cititorii? îţi dau link la cîteva interviuri din presă în care spun tocmai contrariul, că nu-s genul care scrie „pentru sine”. aaa, nu mă preocupă anumiţi cititori – fanii lui Păunescu sau ai lui Coelho, de exemplu -, dar asta-i altceva.

    @constantin rusu: eu am pus doar nişte întrebări, dvs văd că-mi comentaţi nişte afirmaţii. Pe care nu le-am făcut.

    @mulţumesc, Ionuca. Asta era şi concluzia spre care vroiam eu să îndrept întrebările. Totul se reglează după cumpărător. Nu l-a obligat nimeni să cumpere mere de la supermarket, nu l-a forţat nimeni să uite gustul merelor adevărate, diferite. A făcut-o doar din comoditate – e mai uşor să iei ce ţi se dă decît să te gîndeşti la consecinţe. Iar cînd clientul se plînge că a făcut cancer din cauza e-urilor, să ştie că e în primul rînd vina lui. A fost alegerea lui – să-şi asume şi urmările, şi-atunci totu-i în regulă.

  5. Imi cer scuze daca am inteles gresit. Cu exceptia uneia singure, toate celelalte intrebari mi s-au parut retorice. Desi nu ati formulat-o explicit,concluzia era,totusi, destul de transparenta.

    Pe de alta parte, e de inteles ca un profesionist al literaturii sa fie ingrijorat de „sanatatea” cititorilor sai. Problema e ca, in literatura, cancerul facut din cauza E-urilor nu doare; mai rau, poti sa mori cu el si sa nu stii ca l-ai avut.

  6. Foarte interesant ce zice ZaffCat pe aici. O sa revin si eu cat de curand… asa ma mananca degetele sa scriu chiar acum ceva, dar tre’ sa ma duc sa iau niste mere. si pere.

  7. Pai, exact la ce zici tu ma gandeam, adica nu te intereseaza sa fii pe placul tuturor. Ok. Atunci de ce te plangi de reactiile cititorilor snobi si inchipuiti sau de ce detractezi fanii Paunescu & Coelho. (Sa nu zici ca nu ai privit cu ceva dispret si ai zis doar ca nu targetezi categoria, ca nu imi vine sa te cred, ma ierti)
    Apropo, ce te-ai face daca multi dintre cei care te citesc ti-ar spune cu sincera admiratie ca te considerea un scriitor la fel de mare ca Paunescu sau Coelho?!
    Îîîîîîî…… sa nu ai parte de un asa cosmar!… dar se poate intampla, dom-le…
    Stii ce mi se pare mai important?! sa il ajuti, prin scrisul tau, pe unul din categoria aceea sa vada diferenta, sa dea cu cartile lui Coelho de pamant… si sa isi zica: Bai, da unde mi-a fost capu’ pana acum?!

    Stii, sunt oameni care habar nu au ca exista altfel de mere in afara celor din supermarket. Habar nu au. La fel e si la carti. Eu cred ca n-are nici un rost sa zvarli cititorilor un „voi nu stiti ce pierdeti”. Orice arta valoroasa ar trebui sa il ia de nas pe cititor, sa il „buzunareasca” la colt de strada, dar nu intr-un fel agasant, dom-le, nu. Nu cu milogeala sau pisalogeala. Nu cu ruptul manecilor. Sau batutul obrazului. Asa ceva e degradant si pentru arta si pentru artist. Dar asta nu inseamna ca promovarea injoseste arta si trebuie anulata sau neglijata. Ci ca ea trebuie facut intru-un fel anume. Promovarea trebuie sa iasa in calea omului, sa incite, sa seduca, sa ii dea omului informatia si emotia care ii genereaza tensiunea interioara/ zavcul ala- „vreau si eu!”

    Cine pierde? Are vreo importanta?! Pierd si cititorii si scriitorii. Eu nu cred ca e vreun scriitor care scrie ceva bun, dens si nu sufera daca vede cat de putin ajunge la public, comparativ cu autori de toata jena care sunt mai bine promovati si vanduti sau comparativ cu unu, doi scriitori la fel de buni, dar care au sansa sa fie promovati mai bine.

    Sa promovezi ideea ca cititorul pierde si nu scriitorul e destul de aproape de a spune: „bai, cititorule, bai, tu nici nu meriti onoarea de a citi cartea mea! Ignorantule!” Pe cititori nu ii ajuta cu nimic sa ramana in ignoranta, iar scriitorii buni se rispesc, se pierd pe ei insisi daca nu ajung la public. Sunt ca o productie de mere bune din care 90% putrezeste pe undeva printr-un pod sau colhoz, fiindca nu a incaput pe mana unor negustori buni care sa se priceapa sa o si vanda nu doar sa o obtina si depoziteze safe and sound.

  8. Si nu cred deloc in faptul ca totul se regleaza dupa cumparator. E o viziune romantica. Jucatorii majori in piata fac legile. Ei dicteaza gusturile si, daca le e de folos, inventeaza nevoile cumparatorului.
    Aceasta „reglare” are loc, daca are loc vreodata, abia, cum zicea ZaffCat, dupa ce anomaliile afecteaza serios viata unor milioane de oameni. Abia atunci opinia publica nu doar se scandalizeaza, ci incepe sa se si organizeze in ong-uri si alte d-astea-, sa aiba reactii intr-o forma coerenta care reuseste sa constranga marii producatori sa tina cont de parerea consumatorului „desteptat”, caz in care multi, multi ani producatorii majori continua sa triseze, nicidecum sa se adapteze la ce vrea cumparatorul. Vezi exemplu MacDo-ului. Si-a schimbat nenorocirile de meniuri pe care le vinde?! Nu. Si-a adaptat doar campania de imagine in asa fel incat sa imblanzeasca sau sa contracareze daunele de imagine pe care i le-au provocat miscarile – pro hrana sanatoasa. Si vinde in continuare cu succes. Aceleasi bullshit-uri.

    Ca sa obtii o reglare iti trebuie mai mult decat scandal ca nu iti convine un lucru. Iti trebuie contradirectie, contraofensiva: F*** fast food – Eat slow food! si traim azi intr-o lume atat de minunat dezbinata incat nimeni nu mai stie cu cine sa se alieze. De unul singur, fiecare pe cont propriu, nu reuseste nimic… il inghit rechinii cei mari.

  9. Simona, mă faci să rîd. Cu tine am să-mi permit să mă „cert” puţin, că ne cunoaştem. Părerea mea e romantică?! Păi, ia orice cărţulie de economie şi ai să vezi limpede, precum „Ana are mere”, că, prioritar, cererea reglează oferta, nu invers. Viziunea ta e idealistă (comunistă, în unele locuri) de-a dreptul – cu feţi frumoşi care conduc companii de profit, meniţi să educe publicul şi să ridice interesul pentru cultură.

    Vrei să-mi spui că dacă mie îmi vinde cineva un cui ruginit, spunîndu-mi că e smuls din mîna lui Iisus, iar eu îl cumpăr cu un milion de euro, e vina lui că m-a păcălit? Nu, eu cred că-i mai degrabă prostia mea. Dacă omul îşi face pe urmă o firmă de vîndut cuie ruginite, găsindu-şi puhoaie de cumpărători, se pot plînge aceştia mai pe urmă? Dar ce, le-au vîndut cumva cuiele cu pistolul la tîmplă?

    Datoria de a fi educat ţine doar de părinţi, de şcoală şi de tine personal. Nu ştii pe ce lume trăieşti, plăteşti. Punct. Restul sînt naivităţi.

  10. Florin si eu imi permit sa ma „cert” cu tine, cu drag, fiindca ne cunoastem. Nu e, bre, comunista viziunea mea si nici idealista. Ce, Duoamne iarta-ma, e idealist in a vedea cum sunt dusi de nas oamenii. Crezi ca inventez eu „dusmanul de clasa”?! Departe de mine gandul!
    Nu, dom-le, unde am zis eu ca cei care conduc companiile educa publicul si ridica interesul pentru cultura? Pai, uite si tu cum ridica interesul pentru cultura tembeliziunile… Io am zis ca singurul interes pe care il au cei care conduc marile companii este sa faca profit, parai, lovele. Cu ce consecinte, nu conteaza!

    Florin, aproape toti oamenii isi doresc sa traiasca intr-o lume din ce in ce mai educata. Adica sa nu ne mai lovim de lipsa de bun simt si mentalitatile gresite ale unora si altora.
    Treaba e ca foarte putini sunt constienti de mentalitatile gresite pe care le au ei insisi!
    Nu iti alegi nici parinti , nici scoala si posibilitatea de deveni constient de potentialul tau este de multe ori obturata de ceea ce e in jurul tau, de mediul, din care extrem de rar cate un individ i se mai poate sustrage.
    Eu cred in ajutorul pe care oamenii si-l pot da unii altora, in sensul ca aia care se cred mai destupati la creier pot cu argumente logice, fara sa dea cu paru’, nici la propriu, nici la figurat, si mai ales prin puterea exemplului personal sa deschida incet, incetisor ochii si celor mai putin favorizati de familie, de scoala, de mediu…

    Si mai cred ca e foarte greu sa cresti de unul singur. Parca vad asa un pui de geniu care se ridica pe un soclu (doar in imaginatia lui, sarmanu’) privind cu dispret la prostimea din jurul lui… care il sufoca, il pangareste si in care d-abia mai suporta sa isi duca drama existentiala. Of, of, sarmanul..

    Nu pricep deloc unde e comunista viziunea mea…
    Aceste cuvinte chiar ma doare 🙂

  11. @simona, uite exemple clare de gîndire comunistă:
    – afirmi că „singurul interes pe care il au cei care conduc marile companii este sa faca profit, parai, lovele. Cu ce consecinte, nu conteaza!”, dar insinuezi că acest lucru ar fi de condamnat, că ar trebui să fie cineva (vreo asociaţie, vreo organizaţie, mă rog, nişte neni) care să-i oprească de la asta. Iar asta ar fi o încălcare a libertăţii. Eşti liber să produci prostii dacă găseşti proştii care hotărăsc în mod liber să le cumpere…Pînă şi Dumnezeu a ajuns la concluzia că viaţa-i mai interesantă dacă-i dai omului liberul arbitru. Ce facem ascum? Dăm vina pe Dumnezeu că sîntem păcătoşi, în genul: „Băi, perversule, nu trebuia să ne laşi şi posibilitatea de a alege prostii!”.
    – „De unul singur, fiecare pe cont propriu, nu reuseste nimic… il inghit rechinii cei mari” – cu sloganuri din astea a fost ameţit proletariatul. E matematică: de fiecare dată cît se formează un colectiv, automat apar nişte lideri ai acelui colectiv, care nu vor mai urmări interesul general, ci pe cel propriu. Petru că asta ţine de natura umană. Îţi pot da zeci de exemple, de la ce s-a întîmplat în comunismul nostru, pînă la asociaţiile actuale de protejare a drepturilor căţeilor, care adună fonduri pentru a face pliante, a da interviuri, a se auto-mediaziza, dar nu rezolvă aproape cu nimic problema cîinilor comunitari. Poate am eu o prejudecată, dar cred că orice organizaţie care are ca ţel „conştientizarea publicului” de nu contează ce problemă idealistă e doar o vrăjeală.
    – „uite si tu cum ridica interesul pentru cultura tembeliziunile…”… Nu ştiu cîţi ani ai tu, dar eu îmi aduc aminte că pe vremea lui Ceaşcă, pe motiv că poporul tre să doarmă, să fie odihnit, să nu vadă prostii la teveu, s-a ajuns la un singur canal, care emitea chestii „educative” timp de două ore pe zi. Apoi, la care televiziuni te referi? Cine-l opreşte pe individ să se uite pe canalele Discovery, unde îşi poate face o cultură generală solidă în mai multe domenii? Ce opreşte publicul larg să se uite pe Tvr Cultural la filme de artă, la concerte sau la spectacole de teatru? Nu vrei să privim adevărul în faţă şi să recunoaştem că publicul larg călăreşte ştirile cu crime, telenovelele, fotbalul, scandalurile politice pentru că aceastea au luat formă, există, după chipul şi asemănarea lui? Mie mi se pare evident, atîta vreme cît mai există şi o alternativă. Iar în lumea de azi, aşa proată cum o fi, există totuşi alternative.

    Cred că-i mai normală, mai umană, o viaţă în care individul are voie să-l aleagă sau nu pe Vali Vijelie, decît una în care, să zicem, o structură academică ar legifera că toţi trebuie să-l citească pe Heidegger.

    Hai să-ţi dau şi un exemplu de naivitate: „aproape toti oamenii isi doresc sa traiasca intr-o lume din ce in ce mai educata”. Aici chiar că nu pot decît să rîd (nu dispreţuitor, ci sănătos, ca la o glumă bună).

    Şi o ultimă precizare: respect orice libertate, mai puţin pe aceea care îmi îngrădeşte libertatea mea. Să nu se înţeleagă că aş dispreţui masele, publicul larg etc. Mie îmi place lumea în care trăiesc aşa cum e.

  12. Of, ce dribling faci printre ideile mele.
    Florin, daca marii producatori n-ar fi ingraditi cat de cat, la modul cel mai umil, nici macar nu ai sti ce mananci – nu ca nu ai manca, fara sa ai habar ce, o groaza de lucruri. Si daca astazi TU ai puterea SA DECIZI daca iei sau nu niste chestii de la supermarket, este fiindca o mana de idealisti s-au luptat sa isi faca auzite ideile despre cat de naspa sunt o serie de conservanti si aditivi si ce mama lor mai puna aia pe acolo ca sa obtina niste chestii apetisante, numa bune sa ia ochiul.

    E foarte fain ca ai liber arbitru, departe de mine gandul de a atenta la asta. Dar cand vad ca unii au doar iluzia ca aleg si ii duc frumos altii de nas, sa nu ma doara sufletul?! Sa tac?!
    E foarte adevarat Dumnezeu ne-a dat liber arbitru, dar ne-a dat si lege si Invatator. Si, din cate stiu eu, El a mers in lume si le-a vorbit oamenilor, nu a zis: „Mai, care vrea sa afle cum ii mai bine sa traiasca sa ma caute.” Mai mult, chiar si El si-a format o „asociatie” a lui – apostolii. De asemenea, din cate stiu eu, a adresat des chemari unora carora nici prin cap nu le trecea ca ar putea trai o altfel de viata decat cea pe care o dusesera pana in acel moment.

    – “De unul singur, fiecare pe cont propriu, nu reuseste nimic… il inghit rechinii cei mari” – cu sloganuri din astea a fost ameţit proletariatul. E matematică: de fiecare dată cît se formează un colectiv, automat apar nişte lideri ai acelui colectiv, care nu vor mai urmări interesul general, ci pe cel propriu. Petru că asta ţine de natura umană.

    O-o-oofff, iar m-ai driblat, bre. Tu crezi ca eu ma refer la adunarea UNI-directionala?! Sau la puterea populara-cea-buna-dreapta-si-frumoasa contra exploatorilor-rai-si-urati?
    Nu, nu la asa ceva ma refer. Pot sa existe bine merci mai multe directii. Dar important este sa li se opuna semnificativ alte cateva celor care duc de rapa tzarisoara… Adicatelea – desi nu ma pricep prea bine la politica, indraznesc si eu sa zic un exemplu- daca ar exista numa partidele lui Ilici si lui Vadim n-ar fi prea bine… Ca desi am avea tot liberu arbitru , nu prea am avea ce alege, nu ca acuma am avea ce alege, dar oriscat… Am vrut sa ma fac mai bine inteleasa reducand problema numa la exemplele cu partidele alea.

    Tu ce zici, cand ai 3 partide, fiecare cu o masina de propaganda bine organizata corupte, crezi ca va castiga un independent necorupt?!

    Pe urma, Florin, lasand politica deoparte, eu vorbeam de asocierile intre intelectuali, de crearea unor curente puternice de idei. Care sa puna pe ganduri natiunea. nu stiu cum sa mai spun: sa ii mai creasca IQ-ul si inima, if possible. Si ce-i rau cu faptul ca daca se asociaza 40 de oameni apar niste lideri. E foarte normal sa fie asa. Vor umari interesul propriu?! Hm! Sigur ca da, foarte probabil. Si totusi depinde de intelepciunea celor care se asociaza -vorbim de intelectuali, nu uita- ca sa se aleaga pe baza unor afinitati morale , intelectuale si intretina niste raporturi care sa nu degenereze in relatii de tip dictatorial, boshii si trepadusii, sau sa ii distanteze inntr-un mod cat se poate de just si acceptat ca atare fara nici o angoasa si de cel din cea mai putin lidereasca pozitie.

  13. Eu nu ma simt si nici nu ma vad comunista. Si tu ma faci sa rad cu asemenea afirmatii. Ceea ce e de bine.
    Florin, eu vad ca perfect naturale diferentele de rol intre oameni, ca si cele de nivel de trai. Singurul lucru pe care nu il vad firesc este ca acestea sa existe pe o scala de la 1 la 100 sau1 la 1000. Nu sunt sigura, dar cred ca Bruckner a spus ca ceea ce starneste revolta nu este diferenta in sine, ci imensitatea dintre extreme. Adica daca ar fi – e vorba de luaare unei cifre ca exemplu – de 1 la 20 ar fi OK. daca toti oamenii ar avea sanse sa evolueze pe parcursul vietii, atat cat ii duce capul, sa salte de la un nivel la altul, daca sunt onesti si muncitori. Asta nu cred ca e o societate comunista, protectionista si nici utopica.

    Este perfect normal ca pe unii sa ii duca capul mai putin si pe altii mai mult, in consecinta e perfect normal ca primii sa castige mai bine, sa traiasca mai bine. Singur lucru pe care nu il vad normal este sa traiasca de 100 sau de 1000 de ori mai bine decat omul pe care desi il duce cel mai putin capul, are bunavointa sa munceasca si el 8-10 ore pe zi sa isi aduca aportul lui, atat cat il duce mintea la bunul mers al societatii. Sunt un adept patimas al liberei competitii. Pana la un punct. Cand vad cum istetii ii tin pe altii in ignoranta ca sa le fie lor bine, desi unii „ignorantii” au si potential si bunavointa sa iasa din prostia lor, dar potentialul le este distrus sitematic si bunavointa distrasa de tot felu de viclenii ale istetilor . Asta nu cred ca tine de nici un principiu al competitivitatii. Cred ca tine de rautatea, de lacomia din om si aici ma delimitez de orice incurajare a unei asemenea libere competitii. Nu o sa cred niciodata ca e normal/ ok/ just sa ii pacalesti pe oameni fiindca esti mai destept.

    Eu comunismul stiam ca era cu totul si cu totul altceva. Indiferent cat de prosti (si lenesi), destepti sau harnici suntem, toti meritam sa traim la fel. (lenea pe fata era infierata si pe spate practicata cat cuprinde: Cine-i harnic si munceste ori e prost, ori nu gandeste! Prosti nu erau, caci in comunism societatea iera perfecta si toti oameni trebea sa fie la fel)By the way. Eu sunt cu 2 anisori mai mare decat tine (sîc, mai! 🙂 ) si imi aduc, zic eu, si mai bine decat tine aminte cum era pe vremea comunismului, ca sa nu am nimic, absolut nimic de dorit de a face cu el.

    Cat priveste ce se intampla cu publicul larg, ca lui ii place sa fie dobitoc din nascare, te inseli iara. Dar ar trebui sa iti expun o intreaga teorie – cum a fost dresat gustul publicului larg. In plus, am lucrat intr-un domeniu in care am invatat ce simplu e sa prostesti milioane de oameni (si nu doar prosti, fffrate, unii chiar inteligenti) sa aleaga ceea ce nici prin cap nu le-ar fi trecut sa aleaga si asta convinsi mie in suta ca e alegerea lor. Dar ma rog, cine stie, poate ca totusi am ramas totusi naiva, in pofida experientei.

    Şi o ultimă precizare: respect orice libertate, mai puţin pe aceea care îmi îngrădeşte libertatea mea. Să nu se înţeleagă că aş dispreţui masele, publicul larg etc. Mie îmi place lumea în care trăiesc aşa cum e.
    Dar cand altul crede ca libertatea ta o ingradeste sau stinghereste pe a lui, ti-ai pus problema cine decide sau cum se poate decide care dintre voi sa renunte la libertatea lui?!
    Si mie imi place lumea in care traiesc. Imi plac oamenii din ea. Dar fiarele ma deprima, ca sa nu zic ca deseori ma ingrjoreaza de-a dreptul si as vrea sa le imblanzesc. Fara lanturi, fara ciomege, fara garduri. Prefer sa cred ca imi sunt de ajuns cuvantul si exemplul personal. Nu sunt foarte sigura daca o sa imi iasa, daca nu cumva, on the contrary, ma vor salbatici ele pe mine sau – cine stie?!-, surprize, surprize, chiar eu voi fi cea care se va imblanzi…

  14. Scuze, asta era citatul tau:
    „Şi o ultimă precizare: respect orice libertate, mai puţin pe aceea care îmi îngrădeşte libertatea mea. Să nu se înţeleagă că aş dispreţui masele, publicul larg etc. Mie îmi place lumea în care trăiesc aşa cum e.” Si restul ce comentam eu la el. Dar tu stii.

    Scuze si ca am scris nepermis de mult. Nu recidivez des. mi-ar face placere sa avem dezbateri d-astea , face to face, ca poate ne-am lamuri mai usor …sper, intotdeauna prieteneste … Asa ca la urmatoarea descindere a ta la Bucuresti, daca iti face placere si tie, ar fi mai simplu, la o bere, un J&B…

    Si, ma rog, sa stii ca nu tin sa te lamuresc eu in vreun fel, dar macar sa ma asigur ca ma fac atat cat pot bine inteleasa. Imi pare foarte, foarte urat sa convertesc pe cineva cu de-a sila la ideile mele. Adica invit pe fiecare sa ia cat vrea din ele si doar daca vrea. Cu bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s