Ghici cine sună la uşă

M-am trezit cu noaptea-n cap să-mi scriu articolul pentru Supliment… Într-o oră mi-a ieşit un rînd. Şi-atunci sună cineva la uşă. Am ieşit cumva nervos, cu părul vîlvoi, chior de somn. Era un nene c-o hîrtie în mînă. M-a luat cu-o faţă blajină, rugătoare, unul dintre aceia cu adeverinţă de cerşetori care tot sună pe la uşi.  I-am acordat cam cinci secunde să-şi transmită mesajul:

– Ştiţi… staţi să vă spun… Ascultaţi-mă pînă la capăt… Eu… domnule, eu…

Cînd mă trezesc cu noaptea în cap nu-s deloc domn. Time’s up! N-a reuşit să-mi zică o poveste în cinci secunde (pe principiul „mîna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic”), i-am cam trîntit uşa în nas. Altădată să-nveţe să fie mai concis. Ei, a’ dracului!

M-am întors la calc, am mai stat, am privit pagina goală vreo cinci minute şi-am început să am mustrări. Mi-am amintit de Padre, care mi-a explicat în mai multe rînduri că nici nu ştim de cîte ori alungăm îngeri care ne sună la uşă. Am bănuit totuşi că-s puţine şanse să fii sunat de unul aşa de dimineaţă.

Apoi s-a trezit Ralu şi i-am spus povestea.
– Ce crezi, era înger?
– Nu, zice. Dar sînt mari şanse să fi fost vecinul de la ultimul etaj, care are nevoie de aprobare de la toţi locatarii blocului, ca să-şi facă mansardă. Şi cred că sună pe la uşi dimineaţa, cînd sînt toţi acasă.

9 gânduri despre „Ghici cine sună la uşă

  1. Bună ziua domnu Lăzărescu Gică sunt. Nu ştiu ce va spus acel Padre, dară foarte bine căci nu la-ţ primit pe omu acela, pentru căci chiar dacă iera înger, nu ştiţ ce fel de înger iera. Căci e mai multe feluri de îngeri: îngeru bun, îngeru rău, îngeru morţei, îngeru animalelor, ect. Trebe să ştiţ cum să deosebiţ între îngeri, căci iei are chipuri înşelătoare, căci zici că-i un înger de fată şi ea ie îngeru morţei.

    Să vedeţ ce am păţit ieu odată. Veneam eu Gică de la treabă, pusesem grese toată zioa. Era seară şi eu eram rupt de foame şi mă gîndeam căci cînd ajung acasă să îm fac un pilav cu măsline. Deci cum mergeam, mă opreşte un domn înalt.
    – Nu vă supăraţ, zice. Bună seara.
    – Bună seara, zic. Cu ce vă pot ajuta?
    – Na-ţ văzut o mîţă aşa albă cu pete cam cenuşii pe blăniţă?
    – O mîţă? zic. Na-m văzut. Dar în bloc la noi la scară, ie un cîne aşa negru cu o pată albă pe lăbuţe.
    – Îl ştiu, zice. Dar ieu caut o mîţă aşa albă cu pete cam cenuşii pe blăniţă.
    – Aa, zic.
    – Uitaţ ce vă rog. Dacă o vedeţ pe la bloc, aţ putea să-i daţ ceva de mîncare?
    – Cu plăcere, zic, dar eu fac în seara asta nişte pilav cu măsline. Aş putea să-i dau pilav cu măsline?
    – Da, zice iel, puteţ să-i daţ. Dar vă rog frumos să scoateţ sînburii din măsline.
    – O să-i scot, zic.
    – Sunteţi foarte amabel, zice. Vă mulţumesc frumos.
    – Dar, zic eu, locuiţ aicişa în carter? Căci dacă văd o mîţă aşa albă cu pete cam cenuşii pe blăniţă, aş putea să vo aduc.
    – Nu locuesc aicişa, zice. Nu puteţ să me-o aduceţ, pentru căci eu nu locuesc nicăeri, pentru căci eu muncesc tot timpu.
    – Săracu de domneavoastră ce servici greu crecă aveţ, mă mir eu. Căci şi eu sînt în cînpu munci, dar eu nu muncesc toată ziua, căci seara locuesc undeva şi mă mai odihnesc. Dar ca ce munciţ?
    – Eu muncesc ca înger, zice.
    – Ce fel de înger? zic eu.
    – Înger de mîţe, zice el. Am lucrat şi ca înger de epuri, dar m-a mutat de anu trecut la mîţe, pentru căci s-a înmulţit foarte mult mîţele şi nu era personal deajuns.
    – Şi vă ocupaţ de toate mîţele? întreb eu.
    – Nu, zice el, se ocupă şi colegii mei. Ieu mă ocup doar de mîţele de aicişa din carter. Eu am fost transferat de la Podu Iloae, de aceia încă nu le cunosc pe toate mîţele de aicişa din carter, de aceia am perdut o mîţă aşa albă cu pete cam cenuşii pe blăniţă.
    – Aha, zic. E cam greu peste tot. Ce să faci.
    – Da, zice, ie cam greu. Ce să faci.
    – Bine, zic, mea părut bine că va-m cunoscut.
    – Bine, zice. Şi mia. Poate ne mai vedem.
    Şi apoi s-a dat peste cap şi sa făcut o mîţă şi din doă salturi a dispărut după un bloc.

  2. Dragă Gică, din punctul meu de vedere, matale ţii aici, pe blogul prietenului comun Lăzărescu Florin, un foarte instructiv curs de creative writing. Ştii, pe lumea asta sînt nişte oameni, destui, cărora li se zice scriitori. Chiar şi mie mi se mai spune aşa. Din greşeală. Unii dintre ei n-ar face tocmai rău dacă ar asista la cursul tău. Eu m-am abonat deja…

  3. Si eu am mustrari de constiinta dupa ce …. trantesc usa in nas. Daca am putea da timpul inapoi? Daca era ingerul tau pazitor?
    Gica, esti tare. De mult nu am mai ras asa.

  4. Bună seara domnu Teodorovici Lucian Dan. Gică sunt. Ieu vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru căci aţ fost drăguţ cu mine, dar crecă mă confundaţ pentru căci tot aşa am păţit şi în Spanea cînd eram la muncă cu Bejan care san-bătat şi în loc să pună ghips în cement a pus făină care loasem noi deacasă să ne mai facem colţunaş căci puneam faeanţă la o casă din Spanea şi din cauza la făină sa unflat cementu şi sa făcut dînburi de-a eşit toată faeanţa cu dînburi şi cînd a venit propetaru sa holbat uiteaşa şi a fugit imedeat să cheme poliţea să facă scandal şi a venit foarte mulţi oameni care făcea poze la faeanţă şi cînd an-trebat lumea cinea făcut asta Bejan ma pîrît şi a zis că el Gică şi toţi mă poza şi mă striga el Gică şi se poza cu mine şi în siara aia a venit şi primaru şi nişte domnii crecă profesori şi nea loat în oraş la restorant şi toţ era drăguţ cu mine şi dacă eu ziceam ceva orice toţ se rîdea şi era drăguţ cu noi şi neam înbătat cu Bejan şi am început să cîntăm nare nimen-in lumea asta frate ca al meu şi profesorii plîngea şi arăta la Bejan şi zicea hermanitos el Gică şi a vrut săn-veţe şi ei maneoa asta şi pe la mezu nopţii san-bătat şi ei şi nea pupat şi nea dus ei acasă şi a doa zi am tăeato de acoloşa ca să nu ne caute poliţea din cauza la faeanţa care am puso strînb şi apoi am aflat că ei mă confundase pe mine Gică cu băeatu la un constructor dea lor nebun care a făcut mai multe case strînbe şi o biserică cea mai strînbă şi ei credea că sînt băeatu lui. De aceia zic crecă mă confundaţ.

  5. Domnule Gica…Esti o prezenta extrem de agreabila…Cand o sa-mi fac o casa din banii castigati cu blogul, o sa te chem sa-mi pui gresie.Cat despre pisici…Ei bine, sa te uiti in bibliotecile caselor in care pui gresie, (acuma, scuza-ma dar poate stii ce este o „biblioteca”, daca nu, ai timp sa inveti de la d-l Lazarescu, )si cauta o carte care se numeste „Kafka pe malul marii” este acolo un personaj Nakata, cu o meserie asemanatoare cu a cunostintei tale:vanator de pisici.Cat despre meseria ingerilor, am citit o piesa extrordnara a unui dramturg pe care il iubesc foarte mult(dar sa nu-i spui, ca nu-i fumos , e om la casa lui), Stefan Caraman, o piesa numita „Colonia ingerilor”, premiata acum cativa ani. Si chiar si eu am ceva cu ingerii, am scris o piesa „Dreptul de e deveni ingeri”( http://mariapostu.wordpress.com/?s=Dreptul+de+a+deveni+ingeri), desigur, nu atat de cunoscuta ca a d-lui Caraman, dar…nu se stie niciodata cine suna la usa blogului meu…

  6. Sărumîna doamna Maria Gică sunt. Vă mulţumesc pentru bibleografie pentru căci îm place cărţile şi reviste cu îngeri.
    Să ştiţ că am intrat şi eu pe blogu domneavoastră şi mea plăcut foarte mult un titlu de acoloşa care se chema, cia mai frumoasă duminecă a fost înt-ro vinere. La-ţ scris chiar domneavoastră pe acel titlu?
    Deci rămîne aşa cu gresea, să mă sunaţ cînd aveţ nevoe. Sărumîna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s