Chipurile diavolului

Din Suplimentul de sîmbătă:

— …motan, ciine, tap, sopirla, cameleon, sarpe, musca, ba multi sustin ca l-au intilnit sub forma de trunchi de copac. Nu exista forma pe care diavolul sa nu o poata lua pentru a tortura sufletul omului. Un monah din pustie il provoaca sa i se arate, pregatindu-se sa vada o bestie infricosatoare, un balaur cu sapte capete, care duhneste a iad, si iata ca el i se arata sub forma unei unghii uriase. Un calugar paseste prin padure si-l vede intruchipat intr-un copac alb de gheata… Si astfel cel mai nesemnificativ obiect, cea mai neinsemnata fiinta pot deveni unelte diavolesti pentru caznele sufletului. Sfintilor Parinti li se arata adesea sub forma unei femei frumoase sau chiar a unui inger. Dar cum arata diavolul intr-adevar? E un animal, un lucru, o fiinta umana? Eu spun: diavolul nu are nici un chip si nici nu ar putea sa aiba vreodata unul daca nu l-am ajuta noi, cu imaginatia noastra. Nu degeaba imaginatia e considerata “o punte a demonilor”. Obositi de a vedea lumea in frumusetea ei, alunecam in vis, aruncam punti peste prapastiile intunericului, curiosi sa aflam ce e dincolo, si, pe nesimtite, ne trezim invadati de cele mai ingrozitoare spaime. Si, de cele mai multe ori, nu reusim sa le mai alungam niciodata. Si cine are curajul sa lupte cu ei? Sa-i infrunte fatis? Pentru ca, odata stirniti, odata ce le arati ca i-ai descoperit inclestati in propria ta carne, nu mai exista cale de intoarcere. Nu mai poti, cum ai facut pina atunci, sa-i ignori. Te batjocoresc, te atita cu cele mai frumoase forme, te ingrozesc cu cele mai hidoase aparitii. O cale, singura poate, e cea a isihasmului. Te retragi din lume si pustia devine cel mai aprig cimp de lupta in care numai bunul Dumnezeu iti mai este de sprijin. Te retragi din lume si tirii dupa tine toate infatisarile diavolului pentru a le stirpi una cite una. Origene asemuia desertul cu pestera lui Platon. Acolo, pe nisipul pustiei, se rasfring umbrele unei lumi ramase in urma, proiectate de lumina lui Dumnezeu. Numai acolo ai cum sa distingi clar adevaratul chip al diavolului, adevaratul chip al lui Dumnezeu. Unui pustnic i s-a aratat odata insusi Dumnezeu, ca rasplata pentru dreapta sa credinta. Pustnicul l-a respins de la inceput, l-a recunoscut pe vicleanul Satana si i-a spus ca nu si-a dorit vreodata sa-l vada pe Dumnezeu in aceasta viata paminteasca. Si asta iti spun si eu: fereste-te de propriile inchipuiri, de cele rele, dar mai ales de cele bune, caci acestea sint cele mai amagitoare. Fereste-te de dorinta vederii lui Dumnezeu in aceasta lume si vei trai fericit…

— Bun si-acu’ cum trec? il intreba din nou turistul ratacit pe calugar, aratind inspre ciinii ciobanesti care dormitau la capatul celalalt al puntii, peste riu.

12 gânduri despre „Chipurile diavolului

  1. Bună ziua domnu Lăzărescu adică Doamnea-jută, Gică sunt. Să ştiţ că ma-ţ impresonat foarte mult cu acest articol. La-ţ scris chiară domneavoastră sau laţ-i loat din Bible? Totuş, ieu nu prea sunt de acord cînd ziceţ că pustia ie cel mai aprig cînp de luptă cu dracu, adecă nu sunt deacord deloc. Asta ie o ideie din cărţile besericeşti, care vrea ca să arate călugărilor din pustie ce destin măreţ are ei. Ieu cred că dacă eşti singur în pustie, na-i probleme pria mari cu dracu. Păi dacă ieşti singurel în pustie, de la cine să furi? Pe cine să minţ? Ce nevastă a altuia să pofteşti? Pe cine să dai în gît? Maşina la ce vecin să o invidezi? Deci în pustie nu poţ făcea păcate de la om la om, ci doar păcate de la om la Dumnezău. Dar în lumia noastră ie altă treabă. În lumea noastră poţ făcea păcate de la om la Dumnezău dară în plus şi de la om la om. De aceia ieu Gică cred că dracu îş bagă coada abia acoloşa unde sunt cel puţin doi oamenii. Ba chiar aş zice că cele mai mari drăcii este de la om la om. Dovada ie că însuş bunu Dumnezău sa făcut om ca să pătimească pentru noi, deci de la om la om.
    Dacă o să vreţ domnu Lăzărescu o să mai vorbim despre lucruri din acestea sfinte pentru căci mie îmi plac. Şi am şi oleacă de experenţă pentru căci am cunoscut şi ieu un drac de fată.

  2. Putin in afara subiectului, insa am convingerea ca nu sunt singura care a ratat lecturile publice de la Muzeul Taranului si careia ii pare rau: au fost acestea inregistrate? Se pot vedea pe vreun site? Bine-ar fi…

  3. Buna ziua. Eu nu intru des pe siteuri, dar am fost atras de acest articol şi mai ales de înţelepciunea unui comentator care semnează Gică. Chiar dacă este mirean, adevărat spune: chipurile diavolului în lume le întâlneşti, mai presus de pustie. Aş dori să cunosc pe acest om, domnule Lăzărescu, deaceea V-aş fi îndatorat dacă mi-aţi da adresa lui. Sau poate el Însuşi va dori să ia legătura cu mine chiar pe acest site.

  4. Io am auzit de niste sihastri care dupa ce au stat ei o vreme in pustie s-au cam plictisit,cred, ca si-au zis unul catre altul: Mai, noi tre sa ne intoarcem in lume, ca aci, in pustie, in afara sa ne mantuim pe noi insine, altceva n-o sa facem si parca e cam prea putin… Asa ca s-au intors in lume.

  5. Sărumîna părinte Leontie, Gică sunt. Vă mulţumesc pentru căci aţ apreceat cea-m spus ieu aicişa lu domnu Lăzărescu, dară mai bine mă ocăraţ ca să nu me-o iau în cap. Dară să mai ştiţ că nu ie dela mine înţelepciunia care ziceţ, pentru căci vai de steaoa mea den-ţelepciunea mea! Dar mia m-ia plăcut mult o carte care am citito şi care o am şi chiar eu acasă. Deci cum a fost. Deci ieram odată la un domnu părinte acasă şi puneam eu grese acasă la el. Şi avea el multe cărţi şi ieu cînd loam cîteo pauză mai mă uitam prin ele, pentru căci acasă la mine ieu nu pria citesc căci mă adoarme căci sînt rupt seara, dară cînd fac treabă la om acasă, la var sau la grese sau faeanţă, mai citesc căci fac cîteo pauză. Şi deci am loat o carte aşa mare care se chiamă Pateric şi care are aşa pe scurt ca un fel de vorbe şi lucruri dea-le unor părinţi care au trăit iei mai dedemult, dar cartea ie adevărată pentru căci are la sfărşit nişte poze cu cum era căsuţele la părinţii aceia în deşert. Deci aşa de mult mia plăcut mia ce zicea părinţi aceia că am stat cam o oră să citesc şi na-m mai pus grese. Şi deci la-m rugat pe părintele săm dea mie cartia aceia căci nea-m tocmit şi ieu am mai lăsat la preţu de pus grese şi părintele mea dat cartea la schinb. Deci ieu am citito pe toată şi am învăţat de acoloşa multe lucruri şi cuvinte care nu am mai auzit la biserică niceodată şi care am zis ieu că e chiar cuvintele lu Domnul nostru Isus Hristos, pentru căci oameniii aceia călugări avea multă milă şi iubirea şi ertare ca Măntuitorul, care az nu mai e. Şi eu zic căci ie păcat mare, pentru căci cum îm zicea mie bunica mia Dumnezeu so erte, poţ să mănănci Gică doară urzici toată veaţa şi să dormi pe peatră şi să scoţ draciii din oameni, dară dacă na-i milă şi iertare Gică nu te măntueşti. Deci în legătură cu asta, şi Patricul a mai zis ceva care mia plăcut mult şi ma-m găndit ieu mult. A mai zis că dacă vria un om, el poate să ajungă sfănt pănă seara. Şi ma-m gîndit mult la cum adică aşa repede să te faci sfînt? Căci alţiii s-a chinuit o veaţă şi tot nu sa făcut sfinţi. Dară răspunsu la aciastă problemă mea venit dintrodată gîndindum-ă tot la bunica mia şi cem-i zicea ea mia, şi parcă am auzito dintrodată zicînd tare: mila şi ertarea şi iubirea Gică, astea te face sfănt pănă seara.
    Dară vam ţinut pria mult de vorbă aicişa. Dar ieu sunt bucuros că maţ loat în seamă şi bucuros ca să mai vorbim şi despre cele sfinte. Măcară să vorbesc de iele, căci de făcut nu pria le fac.
    Deci nu ştiu ce vreţ să vorbiţ cu mine, poate aveţ de dat cu var sau de pus grese, căci ieu sunt mesereaş bun şi nen-ţelegem. Adresa mia de meil e fratelegica@yahoo.com.
    Săru mîna şi Doamnea-jută.

  6. Săru mîna doamna Simona ce mai făceţ? Gică sunt. Ieu nu cred căci a zis chear aşa sihaştrii aceia, deci ieu cred că va spus cineva un banc, deci să ştiţ căci ieu mam rîs.

  7. @Dom Gica. Toata stima. Ceea ce imi doresc si mie. Nu cred ca e banc. Intrebati-l pe monahul Leontie. Ca dansul are cultura teologica probabil.
    Da, dom Gica, dupa cat ma pricep si eu, avea dreptate bunica. „Mila voiesc, iar nu jertfa” zis-a Domnul. E simplu. Dar oameniiiii fuarte destepti pricep greu. Pana nu talmacesc si rastalmacesc ei vorbele in chip si fel , numai in duh, nu, nu se lasa. Asta-i.

  8. Pe de alta parte dom Gica, nici mila, nici ertarea, nici iubirea nu-s asa usor de inteles, in lumea aceasta unde multe se confunda intre ele lesne si sa va spun drept, dom Gica, pe bune, pe bune, tare si greu de facut sunt si cand le recunosti.
    Dom Gica, îs multi cei care cred ca le inteleg si le si fac dar au numa iluzia ca le fac. Vai si amar de ei, dom Gica.

  9. Bună ziua copchilă, Gică sunt. Da tu de ce nuţ faci temele şi stai pe net la ora asta?
    Că ma-i întrebat, îţ zic pe scurt. Ie mai multe feluri de iubire, şi între ele ie şi iubirea pentru un drac de fată. Hai, fuga lan-văţat.

  10. :))..ei, lasă nenea Gică, nu te supăra acuma. eu îs copchilă, cum eşti şi tu Gică. mie mi-a plăcut ce te-a învăţat bunica ta. gata, acuma fug să-mi fac temele cu un drac de copchil..:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s