Meseriaşul român

Unii, văd, au tras concluzia pripită că  m-am apucat singur de dărîmat casa şi de dat cu var. Greşit. Întîi că eu îs scriitor şi n-am fantezii din astea. Doi, eu apreciez profesionalismul, nu mă bag unde nu mă pricep. Totuşi…

După faza cu pusul termopanelor, făcută de băieţii de la firma de unde le-am cumpărat (în 3 ceasuri m-au rezolvat), am chemat un meseriaş cu vechime să evalueze cam cît mă costă un simplu văruit prin casă. Nu vroaim sf-uri, ci să fie curat (într-un apartament cu două camere, să ne înţelegem, nu în vreo vilă). A privit cu un aer expert, a pipăit colţurile, a mirosit peretele de parcă sufrageria mea era un interior de navă extraterestră şi mi-a spus scurt: „cam 80 de milioane, manopera”. Cam 2000 de euro, cu alte cuvinte. Moment în care Ralu a tras un zîmbet forţat şi-un „ne mai gîndim”, iar eu am leşinat lîngă fereastră. De nervi. Termopanele costaseră 26 de milioane, cu tot cu manoperă. Ăla făcea mişto de noi, cred. M-am abţinut cu greu să nu-l dau afară cu un şut în cur.  Dar cine se credea, frate?! Două mii de euro – hai trei – i-aş fi dat poate lui Salvador Dali. Cinci mii, lui Michelangelo. Dar noi, repet, nu doream vreo Ispitire a Sfîntului Anton pe peretele din spatele canapelei şi nici tavanul pictat precum cel din Capela Sixtină.

Şi nici nu era vorba de bani, ci de principiu. Cum să dai 2000 de euro unui tip care învîrte bidineaua şi mistria timp de două săptămîni?  Mi-am manifestat indignarea în dreapta-stînga, printre prieteni, şi-am primit cu stupoare replici de genul: „Băi, cam atîta costă de obicei. Trebuia să te tocmeşti, dar cam asta-i suma”. Să mă tocmesc… Adică 70 de milioane pentr-un văruit ar fi ok? Abia atunci m-am indignat cu adevărat. Ori eu, ori ceilalţi nu ştiu pe ce lume trăiesc. Un profesor lucrează aproape un an pentru banii ăştia. În orice ţară civilizată din lume, poţi să angajezi un ucigaş plătit cu aceeaşi sumă.  Chiar şi un zugrav cu carte de muncă la privat nu cred că ia mai mult de 500 de euro pe lună. De unde nesimţirea asta?! Simplu, mi-am dat seama, aşa s-au obişnuit/ au fost obişnuiţi meşterii în frenezia asta a construcţiilor din ultimii ani.  S-aştepte. E criză, tati! Sînt milioane de şomeri în România. Apoi, alte cîteva milioane care lucrează de le sar ochii, în zeci de domenii, doar pe 2-3 sute de euro pe lună.

Pe scurt, chiar eram pe punctul să dau singur cu var. Din fericire, am găsit un prieten „neprofy” – în sensul că n-a „studiat” arta văruitului şi nu şi-a însuşit gargara meseriaşului român -, dispus să mă ajute. Şi-s foarte mulţumit de rezultat. Un „meseriaş” nu văd ce-ar fi făcut mai grozav. Plus că ne distrăm. Plus că el e mulţumit cu mai puţin de un sfert din banii ceruţi de „meseriaş”. Plus că, pe bune, chiar nu-i mare filosofie văruitul. Într-o singură zi am deprins toată măiestria „adevăraţilor”. Data viitoare mă descurc şi singur… Aaa, şi dacă are cineva de văruit un apartament şi crede că munca asta merită 2000 de euro, să-mi scrie mie şi vin şi i-l fac la juma de preţ. Din principiu.

6 gânduri despre „Meseriaşul român

  1. slava domnului! tabloul inhatarii ar fi fost trunchiat altfel; un gugustiuc mutant ducand in gheare un om fara o tigara in coltul gurii cine a mai vazut?!
    ps: la bucuresti mesterii astia nu sunt asa hulpavi materialiceste

  2. Trăim în România și asta ne mănîncă toţi banii. Iar pe cei “profy” în orice domeniu îi numeri pe degete din păcate tot în România.

  3. Bună zioa Gică sunt. Domnu Lăzărescu Florin felicitări pentru căci aţ abordat problema meşterilor, pentru căci la noi mulţi se dă meşteri da nu ie meşteri. Cum zicea un profesor fuarte deştept la care am pus ieu grese, băi Gică, zicea, de la Manole încoace la noi a fost întodeauna probleme cu meşterii.
    Ieu am lucrat oleacă afară, crecă va-m mai spus, şi acoloşa se plăteşte bine, da doo mii de euro pe doă camere ieu na-m auzit nici la meşterii fuarte fuarte buni, hai să fim serioş. Păi cine ie ăla Salvator Dali ăla ca săi daţ lui doo mii de euro? Poate pune şi grese şi face şi instalaţiile, aşa mai da. Sau Mişelangelo ăla la ce firmă lucrează ca săi daţ atîta? Ştie şefu lui ce face iel? Înţeleg că Mişelangelo ăla a zugrăvit o capelă, păi la noi domnu Lăzărescu sînt care face biserici întregi şi nu ia atîţia banii. Ieu înţeleg: dacă ie omu mulţămit, te cinsteşte iel, zice na Gică, mai ia ceva în plus pentru căci îmi place cum e eşit, dar nu să bagi tu mîna în buzunaru omului.

  4. Pingback: Patinez « Florin Lăzărescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s