Am văzut azi un scriitor (nu-i dau numele, nu vreau să fac un caz din asta, dar m-a şocat faza) care a început efectiv să urle isteric că el nu stă pe un scaun de plastic şi într-o sală care i se pare nedemnă de valoarea lui. I s-a făcut rost de un scaun de lemn şi de o altă sală, grandioasă. S-a calmat, ascultînd zîmbitor laudele despre cartea lui, apoi a vorbit de nu se mai termina, cu patos, despre suferinţele îndurate de bunicii şi de neamul lui în lagărele de concentrare.
Florin Lăzărescu
writer
cine o fi ?
nu spui cine. persoană importantă.
gainusa :)) ?
fitze !
asta este, uita ca sunt oameni
aaa, nu, nu era un scriitor gen găinuşă, ci unu’ care se crede adevărat, om cu ceferticat de scriitor.
cred ca stiu :))
era poet ? nu e Adrian Paunescu ? 😀
ala mai are fitze 😛
am zis că nu vreau să fac caz de un nume, ci de o atitudine. e scriitor în vîrstă, vedetă (nu doar pentru că-i scriitor) cu funcţii.
adica eu ma chinui degeaba ? :)))))
glumeam 😀
ideea e că omul n-ar putea înţelege ce a fost în neregulă cu reacţia lui. dacă i-aş da numele ar fi convins că-l hărţuiesc politic, că cineva m-a plătit să-l defăimez, că duc o campanie etc. cînd, de fapt, el a comis o mîrlănie dpdv uman.