Scriitorul şi scaunul de plastic

Am văzut azi un scriitor (nu-i dau numele, nu vreau să fac un caz din asta, dar m-a şocat faza) care a început efectiv să urle isteric că el nu stă pe un scaun de plastic şi într-o sală care i se pare nedemnă de valoarea lui. I s-a făcut rost de un scaun de lemn şi de o altă sală, grandioasă. S-a calmat, ascultînd zîmbitor laudele despre cartea lui, apoi a vorbit de nu se mai termina, cu patos, despre suferinţele îndurate de bunicii şi de neamul lui în lagărele de concentrare.

8 gânduri despre „Scriitorul şi scaunul de plastic

  1. aaa, nu, nu era un scriitor gen găinuşă, ci unu’ care se crede adevărat, om cu ceferticat de scriitor.

  2. am zis că nu vreau să fac caz de un nume, ci de o atitudine. e scriitor în vîrstă, vedetă (nu doar pentru că-i scriitor) cu funcţii.

  3. ideea e că omul n-ar putea înţelege ce a fost în neregulă cu reacţia lui. dacă i-aş da numele ar fi convins că-l hărţuiesc politic, că cineva m-a plătit să-l defăimez, că duc o campanie etc. cînd, de fapt, el a comis o mîrlănie dpdv uman.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s