Datul cărţilor la români

După apariţia Trimisului nostru special, am scris un text despre cum se comportă cei din jurul tău la apariţia unei cărţi. L-am găsit întîmplător pe hard, l-am recitit şi văd că, deşi anii au trecut, nu s-a schimbat nimic:

Dacă există vreun rai al intelectualilor, mă gîndesc că aş fi şi eu îndreptăţit să solicit, dacă nu un domiciliu stabil, măcar cîte un sejur pe-acolo. Sper că e valabilă treaba că tot ce dai pe lumea asta vei primi înmulţit pe lumea cealaltă. Indiferent de care parte a gardului mă voi poziţiona în viaţa de apoi, cu siguranţă voi avea una dintre cele mai de invidiat biblioteci. Asta pentru că de vreo cinci-şase ani pe fişa postului meu a fost trecută şi atribuţia de a da cărţi, fie sub formă de semnale de presă, fie din „protocol”.

Bine, de regulă n-am dat cărţile mele (deşi s-a mai întîmplat şi asta: biblioteca mea personală ar trebui să fie cel puţin dublă), ci pe cele ale unei instituţii, dar decizia de a trece sau de a scoate de pe listă o persoană anume a reprezentat dintotdeauna o responsabilitate stresantă pentru care îmi merit un oarecare colţ de rai.

Dubla postură – de autor şi om de la marketing-ul unei edituri – m-a pus mereu în situaţia ingrată de vînzător la bar care nu poate să facă tot timpul cinste c-o bere. La o lansare recentă, un prieten de-al meu s-a supărat de două ori. O dată pentru că nu i-am dat ultimul meu roman, a doua oară pentru că nu i-am dat cartea lansată. Inutil să-i explic că am cărţile pe factură şi că le plătesc din buzunar dacă le fac cadou. Nici nu vrea să mai audă de mine.

Cu romanul meu am ajuns ca Moromete cu fonciirea. Cînd aud vreun cunoscut cu apropouri că abia aşteaptă să mă citească, îmi vine să izbucnesc: „N-am, băi, n-am!”. Ca autor, am observat că datul cărţilor la români a devenit un fel de obicei, un fel de tradiţie pe care n-o încalci decît dacă vrei să-ţi dai foc la valiză. Odată ce ai publicat cartea, există mai multe categorii de oameni cărora musai trebuie să le-o înmînezi. Cu puţinele exemplare reprezentînd drepturile de autor în faţă, tradiţia se împlineşte, în mare, astfel:

Datul la rude. La cele de gradul I, trebuie să le dai cît mai repede. La cele de gradul II, poţi întîrzia maximum o săptămînă. Altfel le jigneşti. Fiecare exemplar trebuie însoţit neapărat de un autograf cît mai personalizat posibil, care, de cele mai multe ori, se dovedeşte mai important decît cartea în sine. Altfel, jigneşti, ai aere de vedetă, eşti de-a dreptul arogant. Cu acest prilej, remarci ce familie numeroasă ai şi, uneori, îţi poţi descoperi noi rude.

Datul la prieteni. Prietenii îţi sînt ca nişte rude, numai că-s mult mai mulţi. Nu-i musai să le dai cartea imediat. Au ei grijă să-ţi amintească: „Băi, ţi-ai scos carte şi m-ai căutat să-mi dai şi mie una?”. Dacă vrei să vezi o faţă stupefiată, îi zici: „Cumpără-ţi şi tu de la librărie!”. Dar asta numai cu prietenii foarte apropiaţi, pentru că altfel rişti relaţia. O poţi drege, spunînd: „Glumesc, băi! Hai că dau şi-o bere!”.

Datul la critici. Ai dreptul să nu dai, dar acesta poate fi folosit împotriva ta. O faci pe barba ta. Criticul, de regulă, e un om extrem de ocupat, care n-are nici timp şi nici bani să umble haihui după toţi bezmeticii care scriu cărţi şi publică pe unde apucă. El construieşte încontinuu şi trebuie să-i dai cărămizi la mînă. Nu-i dai tu, o fac alţii. Clădirea oricum se înalţă şi fără tine.

Pentru majoritatea oamenilor din categoriile de mai sus, ideea de a-ţi cumpăra cartea este aproape de neconceput şi merge mînă în mînă cu aceea că ţi se face o favoare să fii citit sau măcar recunoscut ca scriitor. De aceea, dacă există un rai al intelectualilor, cred că o bună bucată din el ar trebui să fie populat cu cititorii care cumpără cărţi.

5 gânduri despre „Datul cărţilor la români

  1. haha
    nu sunt scriitor dar te inteleg, principiul se aplica si la organizatori de concerte, importatori de cosmetice si asa mai departe. sper sa ajung si eu in raiul ala, tocmai mi-am comandat ieri si lampa si trimisul 😀

  2. Si cand ma gandesc cu cata nerabdare astept sa apara cate-o carte si apoi cat sunt de fericita cand o cumpar si e a MEA! Pfff, oamenii aia nu stiu ce pierd 😀

  3. un fan: păi, dacă se aplică şi categoriilor amintite de tine, acolo situaţia mi se pare şi mai nedreaptă. măcar pe carte scrie numele meu şi există o noimă să creadă unii că am o fabrică acasă şi-mi scot cărţile la liber, pe bandă rulantă. dar, cînd eşti importator de cosmetice, e chiar aiurea să-ţi ceară amicii parfumuri şi creme etc. e cumva la mintea mea din copilărie: îl invidiam pe băiatul vînzătorului, deoarece credeam că el are gratis tot şi cît vrea din magazinul lui tat-su… acum în vine în cap o întrebare: oare Antonio Banderas are aceleaşi probleme cu neamurile şi cu prietenii lui? adică, care cum îl prind, îi cer un parfum moca?… mulţumesc de înţelegere.

    ionuca: în cazul tău bag mîna în foc că o să ajungi în raiul intelectualilor.

  4. loool.

    da, ai dreptate, cunosc multi autori care se plang de toate lucrurile astea, tu ai si pus-o foarte frumos in text.

  5. Eu cred că nu ar trebui să-ţi faci mari probleme din cauza asta. Părerea mea e că cine vrea cu adevărat să te citească, cumpără cartea.
    Cei care nu doresc să o cumpere şi doar aşteaptă cadouri din partea ta, cel mai probabil că nici măcar nu o citesc, ci doar vor să se laude: „Ia uite ce carte am! Cu autograf de la autor! Da, da, îl cunosc personal, e prietenul meu cel mai bun!”.

    Nu-s scriitor, de asta e greu să mă pun în pielea ta să te înţeleg cu totul, dar eu cred că în afară de rudele de gradul 1 nu aş da nimănui o carte pe care aş scrie-o. Până la urmă, aprecierea unui autor se arată cumpărându-i cartea şi citind-o, nu aşteptând pleaşcă de la el.

    PS Dacă cumpăr cartea şi ajung pe la Iaşi, îmi dai un autograf pe ea? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s