Ţara lu’ peşte

Sfîrşitul ăsta de săptămînă mi-a reconfirmat faptul că avem o ţară frumoasă, extrem de frumoasă, dar în care e aproape imposibil să prinzi peşte. Sau poate că-i nevoie să reformulez: e imposibil ca eu să prind peşte.

Am fost cu ai mei la munte. Eu şi cu Ştef am stat la pescuit. E prima dată cînd am avut scule meseriaşe şi tot prima dată cînd, stînd ceasuri întregi pe malul bălţii, n-am reuşit să stîrnim curiozitatea vreunui peşte. Nu să-l prindem, ci, repet, măcar să-l facem curios şi să ne încerce o singură dată momeala.

Nu i-am văzut, dar i-am auzit. În faţa noastră, pe lac, era o pătrăvărie (Potoci). Cînd li se arunca mîncare, se auzeau ca mii de piranha care au ieşit la suprafaţă să halească un bizon.

Mă gîndesc că la fel de bine aş fi putut spune că am fost la vînătoare de elefanţi. Îmi luam un pistol de plastic şi umblam furiş prin pădure. Rezultatul ar fi fost acelaşi – n-am văzut, n-am prins elefanţi –, dar alta ar fi fost impresia artistică.

În schimb, am făcut vreo tonă de poze. Iată  patru dintre :

o dimineaţă:

potoci1

Un soare orbitor:

potoci2

Un cîine cerşetor, care de regulă umblă printre pescari, dar eu l-am prins la umbră în pădure:

potoci3

Şi o imagine de ansamblu asupra locului de pescuit:

potoci4

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s