Trailer – Maimuţa

A zecea povestire din Lampa cu căciulă:

Trailer – Maimuţa

M-am strecurat pe lîngă perete, pe prispă, apropiindu-mă cu paşi de indian de uşa bucătăriei unde bunica făcea mîncare. După ce m-am asigurat că e acolo, ascultîndu-i paşii prin încăpere, am sărit urlînd în cadrul uşii.

Nu prea a apreciat gluma. A scuipat în sîn şi m-a ameninţat:

— O să te bată Dumnezeu!

Dar chiar aşa de supărată nu era:

— Treci şi mănîncă, mi-a spus.

N-avea rost să-i spun că nu mănînc, ca de obicei, că niciodată nu-mi place mîncarea ei. Şi-atunci am zis s-o mai duc cu vorba, în timp ce mă prefac că mănînc.

— Care Dumnezeu, bunică?

M-a privit mirată, în timp ce se aşeza pe scăunelul ei.

— Ăla care a făcut cerul şi pămîntul, oamenii şi toate vieţuitoarele.

Aşa era bunica. Dumnezeu în sus, Dumnezeu în jos. Ce să ştie, săraca? Aşa-s femeile vădane.

Totuşi m-am întins la vorbă.

— Deci Dumnezeu l-a făcut pe om?

— Normal.

— Bunică, zic, dar ia spune-mi mie cine l-a făcut pe Dumnezeu.

— Maica Domnului, a răspuns ea, sigură pe sine.

Cu toată credinţa ei, bunica nu prea făcea diferenţa între Dumnezeu şi Iisus Hristos. Sau poate o făcea, dar n-a fost în stare să-mi explice mie.

— Buuun, şi pe Maica Domnului cine a făcut-o?

S-a enervat cumva.

— Ia taci tu şi mănîncă acolo şi nu mai vorbi prostii.

Mi-am dat seama că am prins-o.

Nici că se putea moment mai bun să-i expun un punct de vedere ştiinţific, pe care abia în deprinsesem cu bucurie la şcoală, de la tovarăşul învăţător.

— Dacă vrei să ştii, Dumnezeu nu există. Omul se trage din maimuţă.

A fost una dintre rarele ocazii în care am văzut-o pe bunica aproape izbucnind în rîs. Nu arăta nicidecum indignată. Nu că nu-i venea să creadă, nu că era un subiect discutabil, o chestie cît de cît de luat în seamă, dar se vedea clar că pentru ea aşa ceva era la fel de lipsit de noimă ca şi cum i-aş fi spus că porcul ei din curte tocmai şi-a deschis aripile, a fîlfîit de cîteva ori din ele şi a dispărut în înaltul cerului.

— Cum să se tragă omul din maimuţă?

— Dacă-ţi zic.

— Cum adică?

— Uite-aşa. Erau odată nişte maimuţe zgribulite de frig, care stăteau în uşa unei peşteri.

— Unde?

— Unde, unde!?… Unde trăiesc maimuţele. În Africa.

Puţin îi păsa ei de maimuţe sau de Africa.

— Şi stăteau ele aşa, în peşteră, ca sfinţii?

— Bunică, dar m-asculţi?… Apoi taci să-ţi spun… Ce sfinţi, ce tot tragi pe poveştile tale?…

— Hai, zi.

— Tremurau ele aşa, cît de frig, cît de frică, pentru că, am uitat să-ţi spun, afară ploua, tuna şi fulgera… Şi-odată trăsneşte un copac şi ia foc…

— Cine?

— Copacul… Şi-o maimuţă mai curioasă – c-aşa sînt maimuţele –, hop, s-a dus să vadă care-i treaba… Şi, cînd s-a apropiat, a văzut că-i cald. Şi şi-a dat seama că de la foc se trage… Şi-a luat o creangă aprinsă şi-a venit în peşteră să le-arate şi celorlalte maimuţe. Acestea s-au bucurat foarte tare şi-au adus pe urmă nişte lemne şi le-au pus peste creangă, care s-au aprins… Şi, cum stăteau ele şi se bucurau că era cald şi bine în peşteră, o maimuţă a venit pe-acolo cu o bucată de carne, că-i era foame… Şi-a scăpat-o în foc. Dar n-a vrut s-o lase acolo, că era carnea ei… Pînă s-o scoată, carnea s-a prăjit… Şi aşa au descoperit maimuţele carnea prăjită… Şi tot aşa, mîncînd carne prăjită, le-a crescut creierul şi s-au deşteptat. Şi-ntr-o zi, de deştepte ce erau, maimuţelor le-a căzut coada şi s-au făcut oameni.

Bunica a izbucnit de-a dreptul în rîs.

— Taci, măi, cu prostiile tale. Asta vă-nvaţă pe voi la şcoală?!

2 gânduri despre „Trailer – Maimuţa

  1. Pingback: Subiectu’ « Florin Lăzărescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s